IARNA ULTIMEI IUBIRI
Hai, iubitul meu, priveşte-afară
Cum văzduhu-şi cerne alba nea,
Vreau să simt precum odinioară,
Fulgii cum îi sărutai în palma mea.
Prin zăpezi să alergam, iubite,
Mie, să-mi miroasă iar a Sărbători,
Valuri aburinde ne iasă din cuvinte
Angela MIHAI Și din trupurile-încinse între fiori.
Italia
Vreau să gust tot purul alb al iernii
Și cu trupu-mi să afund troienii,
Tu-n sărut să cazi deasupra mea.
Și-apoi prin dorințele-mi nebune
Tremurat și cald să îmi zvâcneşti,
Palma mea fierbinte să te-adune
Și ascundă în plăcerile-mi trupești.
Să lăsăm, prin șoapte de iubire,
Dezgolită toamna de sub noi,
Geamătul extazului din contopire
Ne topească-n infinit, pe amândoi.
Peste noi, ușor să ningă veșnicia
Cu iubirea noastră revărsată,
Iarna să o sugrumăm în agonia
Strânselor îmbrățișări de altă dată.
Să rămânem ființe înmărmurite,
Înghețați prin sărutarea dintre noi,
Iarna ne păstreze taina în cuvinte
Croșetate-n cartea vieții de-amândoi.
Și înghețați în clipa de iubire,
Peste ruginiul toamnei de sub noi,
Vreau să lunecăm aşa, în nemurire,
Noi, stingherii cei mai triști... iubiții sloi.
NINGE A DOR
Ninge și astăzi, iubite pierdut,
Ninge cu fulgi răvășiți de tristețe,
Am să îți aduc ninsori din trecut
Și te voi ninge cu drag și blândețe.
Te-oi iubi pe valsul iernii din noi,
Iar focul inimii va arde mocnit,
Ne-om încălzi ghemuiți amândoi,
Sub caldele ninsori de timp infinit.
Și te voi ninge cu fulgi plini de dor,
Iar prin sărut te-oi soarbe în mine,
Să mă cutreieri cu același amor
Ce în demult mă legase de tine.
Sub mângâieri fierbinți te-oi prelinge
Și ființa am să ți-o curg peste mine.
Ieșiți din noi, prin extaz vom atinge
Cerul albastru, plângându-l de bine.
Sfârșiți și storși între șoapte fierbinți,
Să-mi acoperi nudul cu sărutări,
Fiorii în geamăt ne scoată din minți,
Tăinuindu-ne sub albastrele zări.
Pe valsul veșnic al iernii din noi,
Să înghețăm sub fulgii albaștri,
Ascunși de priviri vom rămâne doi sloi,
Schingiuiți de o iubire de aștri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu