Antologie „În așteptarea lui Moș Crăciun - Povești și poezii românești, la gura sobei” - Michaiela Boancăș

                                                                                                     

Michaiela BOANCĂȘ

             Italia

                                   
                                          ÎNCEP SĂRBĂTORILE DE IARNĂ

         În seara de Sfântu' Andrei,

              Iarna își începe cursul.

                   Ceru-i plin de norii grei

                        Și sunt cenușii ca plumbul.

                             Eu de când vă povestesc

                                  Încep fulgii să danseze,

                                       Și, valsând se învârtesc

                                            Începând să se așeze.

                                                                                     Acoperă-ntr-o clipită

                                                                                Toat-aleea cu castani

                                                                           Și băncuța părăsită,
                                                                      De acum cinzeci de ani.

                                                                 În timp m-aș întoarce iar

                                                            Să mă ung cu usturoi,

                                                       Nu era chiar în zadar,

                                                       Mă apăram de strigoi.

                    Grâu sub pernă eu puneam

                         Ursitul să mi-l visez,

                               Fiind copil, nu îndrăzneam

                                    Mamei ca să-i povestesc.

                                          Trecea și Sfântul Andrei...

                                               Așteptam Moș Nicolae

                                                    S-aducă în papucei

                                                         Ori dulciuri, ori jordie*.

                                                                                     Și cu sufletul la gură

                                                                                Așteptând pe Moș Crăciun,

                                                                           Voi porni o urătură...

                                                                      Vă doresc... un An mai bun! 

                                                         SE APROPIE CRĂCIUNUL

                            Șede maica în pridvor
                                 Și privește-n depărtare,
                                      Ochii ei sunt plini de dor,
                                           Inima, de... supărare.

                                                                            Se apropie Crăciunul
                                                                       Și își pune o-ntrebare:
                                                                  -Va veni acas' vreo unul?
                                                             Că-i aștept cu nerăbdare.

                             Am copii, vreo trei prin Lume
                                  Și eu stau singură cuc,
                                       Nu pot dorul a mi-l spune
                                            De frică, să nu „mă duc”.

                                                                               Afară frigul se lasă...
                                                                          Lemne, sunt vreo două- trei,
                                                                     Da-s tot singură la masă,
                                                                 Lacrimi curg din ochii mei.

                             Mi-i șterg cu coltul năfrămii
                                  Și uitâdu-mă spre poartă,
                                       Nu cred că m-au dat uitării,
                                            Mai apuc să-i văd vreodată?

                                                                            Stau în bâtă rezemată,
                                                                       Îmi sterg ochii cu năframa,
                                                                  Nu-i iubire mai curată
                                                             Așa cum iubește Mama!

                                                      ***************************

                                                     

                                                           Voi copii ce-aveti părinți

                                                           Nu-i lăsați să stea pe trepte,
                                                           Greu este atunci când simți
                                                           Și nu-i cine să te-aștepte!

      MIROASE-A SĂRBĂTOARE

Miroase-a sărbătoare și-a cetină de brad,

     Fulgii pufoși de nea din cer acuma cad,

          Se-așterne peste fire o mantie curată,

               Se aud frumos colinde cu Maica Preacurată.

                    Închid ochii, mă-ntorc, din nou copil în sat,

                         Îmi iau bocanci și traistă să merg la colindat,

                              Să cânt frumos la usă, vestind pe Nou Născutul,

                                   Să iasă gazda-n tindă s-asculte colindatul.

                                        Iar când se lasă seara să mă-ntorc acasă,

                                             Și tare fericită, să-mi scot totul din traistă.

                                                  Ca în copilărie... miros de mere coapte...

                                                       Revin în realitate... Iar m-am trezit departe.