Toamna e ușor grăbită

Pică cerul și-i răcoare,

semn că toamna a venit,

pe câmpuri, printre răzoare,

grâul  iar a răsărit.

Crengile sunt dezgolite,

iar pe jos, covoru-i moale,

tufănele ciufulite

cântă imnuri autumnale.

Bruma le-mbracă-n dantele

iară vântul vâjâie,

apleacă scurt capetele

dorind să le mângâie.

Și fioruri le cuprinde

pălindu-le frunzele,

câte una se desprinde

întregind simezele.

Toamna e ușor grăbită,

simte semnul de schimbare,

i se pare că-i zorită

și forțată spre plecare.

Îmbrăcată-n strai de gală

albă, pură și distinsă,

totodat’ plină de fală,

Iarna cerne ceață densă.

Cu omăt imaculat

învelește toată glia,

flori de gheață a pictat

demontrându-și măiestria.

Iarna e zână frumoasă, versuri Constantin Gavrilescu

Din văzduh omăt frumos
Ca-ntr-un vis în derulare,
Lin se-aşterne dar vânjos
Într-un strat moale şi mare.

E ca-n basmul cel citit,
Şi văzut cu ochii minţii,
De suflet va fi simţit,
Tot mereu de-alungul vieţii

Din văzduh se cerne iară
Staraturi, straturi de fulgi vii,
De cu zori şi până-n seară,
Şi-apoi Doamne, să te ţii...

Toate-s troienite iară,
Un feeric peisaj,
Dar nu pentru prima oară,
Am venit la vernisaj.

Iarna e zână frumoasă
Ca un vis plăcut, dar rece,
Copiilor nu le pasă
Când la joacă s-or întrece.