Scriitori contemporani - Constantin-Nicolae GAVRILESCU, Astăzi, facem legământ

Constantin-Nicolae GAVRILESCU - România

          ASTĂZI, FACEM LEGĂMÂNT

                    Se rostogoleștre astrul

                         zilelor înfierbântate,

                              umbrele de la crepuscul

                                   par a fi înaripate,

                                        îngeri negri, dau fioruri

                                             sufletelor întristate,

                                                  năluci tainice în zboruri

                                                       au puteri nelimitate.

                                                            Întunericul domnește

                                                                 peste lumea-ndurerată,

                                                                      suferința-i scormonește

                                                                           lăsând-o paralizată,

                                                                                fără de nicio speranță

                                                                                     agonia-i prelungește,

                                                                                          plutind în nesiguranță

                                                                                               durerea se adâncește.

                                                                                                                     Sumbre vești de după colțuri

                                                                                                                zvonuri de globarizare,

                                                                                                           mii de oameni prinși în lanțuri

                                                                                                      sclavi la porți imaginare,

                                                                                                 planuri de-nrobire-n masă

                                                                                            uneltiri nerușinate,

                                                                                       lugubre fețe-n grimasă

                                                                                  pregătind asasinate.

                                                                            Timpul trece-ncet, se scurge,

                                                                       soarele răsfață zarea,

                                                                  noaptea de coșmar se stinge

                                                             și dispare disperarea.

                                                        Neam de daci cu frunte lată

                                                   suntem toți pe-acest pământ,

                                              vom conduce lumea toată,

                                         astăzi, facem legământ.

Zi de vară

Merg cu razele de soare

pe traseul cel ştiut,

calde sunt, dogoritoare,

de când ziua a-nceput.

Mândrul astru, nemilos,

a pornit ca să-l atingă,

pârjolind totul pe jos,

solul sfânt să îl distrugă.

Radiații vin de-a valma

printre raze sclipitoare,

îndreptându-se spre ţinte

ce se mişcă-ncet sub soare.

Vântul parcă-i pironit,

aripile-i sunt tăiate,

crudul verde a pierit,

râurile sunt secate.

Astrul zilei nu se-ndură,

el pe toți ne-a biruit,

razele-i nimicitoare

au ars tot, așa... subit.

Nu știu ce s-a întâmplat,

de-i atâta chin și jale,

poate că s-a supărat,

și el vrea să ne omoare.

Azi, când ziua s-a sfârşit

^{Sus pe deal privirea-mi urcă,}

^{şi pe cer ea poposeşte,}

^{pare-a vede o nălucă}

^{ce dansează ca-n poveste.}

^{E iluzia pierdută}

^{în eterul infinit,}

^{unde minte-ai rătăcită,}

^{prinsă-n greul troienit.}

^{După deal apune astrul,}

^{razele-i coboară lin,}

^{cerul nu mai e albastru}

^{şi mă cheamă ca să vin.}

^{Văd năluca cum valsează}

^{şi dispare-nspre zenit,}

^{pironit, rămân de pază,}

^{azi, când ziua s-a sfârşit.}

^{Jos pe vale noaptea vine,}

^{strecurându-se tiptil,}

^{vântu-adie în suspine,}

^{ridic flacăra-n fitil,}

^{să pot scrie, să iubesc,}

^{tot ce ziua mi-a adus,}

^{să dezmierd pe cin’ doresc,}

^{căci iubirea-mi n-a apus.}