România

România
Se afișează postările cu eticheta carpați. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carpați. Afișați toate postările

luni, 31 august 2020

Pr. Radu Botiș - Antologia „Poeți și prozatori români în Regal eminescian” - ediția 2020














Pr. Radu BOTIȘ
      România
                                                  LIMBA ROMÂNĂ DINTRU VEGHI RĂSTIGNIRI  

                                                       Limba română
                                                            Chivotul neamului meu,
                                                                 Dintru începuturi, către mereu
                                                                      Prin ocrotirea divină.
 
                                                                      Drumul de veacuri cu sfinţi
                                                                           Ori veri scăldate-n lumină,
                                                                                Minuni împlinite care îmbină
                                                                                     Aduceri-aminte cu dor de părinţi.
 
                                                                                                      Limba română, crâmpei
                                                                                                 Renăscut de sub ziduri de piatră,
                                                                                            Carpaţii, care spre ceruri arată
                                                                                       Loc de şedere n-au cei mişei.
 
                                                                                       Lupte, victorii, morminte ades
                                                                                  Brăzdează cuprinsul, speranţa neînfrântă,
                                                                             Altarele sfinte-n biserici cuvântă
                                                                        Lumina din suflet străluce intens.
 
                                                                        Limba română dintru vechi răstigniri
                                                                             Îşi cere obolul din cronici de taină,
                                                                                  – Popor de jertfă, prinde-ţi la haină
                                                                                       Iarăşi mândria cu imne-n simţiri.



 

miercuri, 30 ianuarie 2019

România, te iubesc (antologie literară online) - Rodica Constantinescu










Rodica CONSTANTINESCU
              România

                            
                             UNIRE ȘI FRĂȚIE

          Răsună buciumul pe-o stâncă în Ceahlău
               E semn de adunare şi de trezire sfântă,
                    Un foc se-nalţă pe culmi în Giumalău
                         Şi parcă-ntreg pământul, litania o cântă.

                               Azi voi purta o ie, căci timpu-i la soroc,
                                    Veşmânt de româncuţă ţesut din curcubeu,
                                         Maramă îmi voi pune si-un fir de busuioc
                                              Aşa cum Buna mea s-a îmbrăcat mereu.

                                                               Spre patru zări privesc către străin meleag
                                                               Şi chem românii mei la marea sărbătoare,
                                                               Hai, să păsim de mână al ţării noastre prag,
                                                               Să-i dăruim, iar vlagă şi-o clipă de-alinare.

                                                                                                              Din cripte vechi se-aude - Unire şi frăţie!
                                                                                                         Sunt Voievozii ce freamătă-n morminte,
                                                                                                    Ei simt că ţara-şi pierde cuvânt şi bogăţie,
                                                                                               De-aceea n-au odihnă şi pace-n oseminte.

                                                                                          Unirea este arma pentru-a avea un rost,
                                                                                     Mândria, demnitatea, iubirea de pământ,
                                                                                Să ne-apărăm avutul şi-al nostru adăpost
                                                                           În veci să fim alături, popor de neînfrânt.



                                                                  ÎN CEASUL DE PE URMĂ...

                                               Un orologiu al sorţii a început s-arate
                                                    Că a venit scadenţa şi pentru farisei,
                                                         Aproape-i judecata şi clipa cu dreptate,
                                                              Iar laţu-i tot mai mic, aproape de mişei.

                                                                         Vă înşelaţi amarnic în socoteala voastră
                                                                     Când complotaţi meschin şi răul plănuiţi,
                                                                Pe cer va răsări curând şi steaua noastră,
                                                           Nu vom rămânem veşnic pribegi şi umiliţi.

                                               Trezeşte-te române, şi fii ce-ai fost odată
                                                    Un suflet neînvins şi iubitor de glie!
                                                         Trezeşte-te române, că ţara te aşteaptă,
                                                              Ia tricoloru-n mână şi poartă-l cu mândrie!

                                                                          Să nu aștepți crezare la corbul hămesit,
                                                                     Înalţă sus la ceruri o rugă ne-ncetată,
                                                                Nu sta nepăsător privind parcă-amorţit,
                                                           În ceasul de pe urmă, române, te deşteaptă!

                                               Te rog cu umilinţă, Măicuţă Preacurată,
                                                    Pliveşte buruiana ce-i în grădina Ta,
                                                         Sădeşte flori de suflet în ţarina uscată,
                                                              Plouă cu lacrimi sfinte peste ţara mea!




         DE MAI IUBIȚI ACEST PĂMÂNT...

                     De mai iubiţi acest pământ,
                          Pe Bunii noştri din mormânt,
                               Hai să întindem braţul, fraţi
                                    Un zid să facem din Carpaţi,
                                          Din Dunăre şi-albastra mare
                                               Să facem scuturi la hotare.
                                                    Priviţi cum glia sfântă plânge
                                                         Curgându-i lacrimă de sânge,
                                                              Când pe arginţi e-nstrăinată,
                                                                   Pe ascuns, bucată cu bucată.
                                                                        Potop va fi de nu stăm treji,
                                                                             Cu capul sus, demni şi viteji,
                                                                                  Căci, iată, corbii ne pândesc
                                                                                       Să ia comoara ce-o râvnesc.
                                                                                            Averea noastră e pământul,
                                                                                                 Mândria, soarta şi mormântul,
                                                                                                      Să-i ascultăm trista chemare,
                                                                                                           Ecou-îndemn ce urcă-n zare,
                                                                                                                Să ne trezim cât nu-i târziu
                                                                                                                     Luptând să n-ajungem pustiu,
                                                                                                                          Uniţi sub tricolor şi cruce,
                                                                                                                                La vremea asta de răscruce.








miercuri, 25 ianuarie 2017

Poeți contemporani: Vasile Coman - Dacă nu acum...?!

Vasile Coman - Ploiești, jud. Prahova















                                                                           Dacă suntem frați, totul e sinistru,
                                                                           Generații multe sunt în pribegie,
                                                                           De la Tisa noastră... dincolo de Nistru,
                                                                           O știu și copiii... E o Românie!

                                                                 Plânge și suspină Moldova orfană,
                                                                 Cizma grea rusească încă nu ne lasă;
                                                                 Suntem neam de daci și avem o mamă.
                                                                 Te iubim, Moldovă, vino iar acasă!

                                                       Robi și peste Nistru și acolo-s frați,
                                                       Pod de flori și punți, astăzi ne dorim
                                                       Toți același sânge, noi suntem jurați
                                                       România Mare... Noi o făurim!

                                             Bucovina plânge după Cernăuți
                                             Și acolo e soră, și acolo e frate,
                                             Și acolo's dealuri, și acolo's munți,
                                             Haideți la Unire! Veniți că se poate!

                                   Inima reginei e în Cadrilater
                                   La cetatea Balcik e a ei iubire
                                   Și acolo's frați, și acolo sper
                                   La o România, la Marea Unire!

                         Hai să rupem lanțul care ne separă,
                         Veniți toți românii ce sunteți plecați,
                         Hai să ne unim că suntem o țară,
                         Haideți toți acasă, la munții Carpați!!








luni, 23 ianuarie 2017

Poeți contemporani: Sofia-Doina Gavrilă - Românie, sfânt pământ















Românie sfânt pământ, te văd lăcrimând,
Prin codrii ciocârlia n-o mai aud cântând, 
Buciumul seara pe dealuri nu mai sună 
Și cântecul fetelor în zori nu mai răsună!

                    Ai noștri copii se duc… precum cocorii,
                    În alte țări să muncească, ne pleacă tinerii
                    Căci nu mai au loc în strămoșească glie,
                    Și văd rouă în ochi de cer plângând, Românie.

                                   Când vom avea glas pentru sfânta dreptate?
                                   Când oare ne vom trezi din somnul cel de moarte,
                                   Prin trup nu se răzvrătește sângele dac?
                                   De ce frunțile se pleacă și gândurile tac?

                                                  Sau poate au dispărut toți puii de lei
                                                  Și nu mai este cine să lovească în mișei?
                                                  Sună prelung cornul la poale de Carpați,
                                                  Să vă dați mână cu mână, să vă adunați frați…






duminică, 22 ianuarie 2017

Poeți contemporani: Nicu Doftoreanu, TANGOUL CONTINUITĂŢII (Continuitate)

















                                                                          Glasurile celor care au strigat :
                                                              „NOI VREM SĂ NE UNIM CU ŢARA!”
                       S-au ridicat din adâncurile Milcovului,
                       Cel secat ditr-o sorbire,
                       Urma lor pierzîndu-se undeva,
                       Într-o sclipire de tunet,
                       Dincolo de barda lui MIHAI...
                       Pentru că visul dintodeauna,
                       Al celor legănaţi în braţe de CARPAŢI
                       A  fost: UNIREA!
                                     UNIREA!!
                       Vis pentru împlinirea căruia
                       Nenumăraţi bărbaţi ai neamului
                       Şi-au cioplit destinul în piatra timpului,
                       Râzînd neînfricaţi în faţa neantului...
                       Ştiindu-se legaţi  de glie...
                       Pentru că axa noastră de simetrie,
                                                     Se ştie
                           Sau nu se ştie,
                            Dar aşa este...
                       Îşi are originea
                                     În regiunea
                                                   Unde încep şi sfîrşesc
                                                                 Durerile Carpaţilor
                                                               SARMISEGETUZA.

Sarmisegetuza-Regia


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Poeți contemporani: Sofia Doina Gavrila - România s-a născut la noi

Sofia-Doina Gavrilă - Iași










Într-o mare inimă, fraților să ne unim,
Hora unirii astăzi români să o pornim,
Mână cu mână să fie un zid de netrecut,
Slăvind pe strămoșii cu marele lor trecut.
                         Cântați să răsune cele șapte coline,
                         Un inm de slavă a unirii, frate române!
                         Hora să se întindă peste munții Carpați
                         Muntean sau ardelean, toți suntem frați!

                                                  România s-a născut în cetate moldavă
                                                  Domnului Cuza acum să-i aducem slavă,
                                                  Celor care ne-au dat putere prin unire
                                                  Pe veci din inimi le vom dărui cinstire!
                                                                           Aici în târg ieșean te-ai întregit ca țară
                                                                           Iar fruntea din țărână ai ridicat-o iară,
                                                                           Să nu uitați cele cuvinte simple din popor
                                                                           Unirea face puterea, de vreți un viitor!
                                                                                                                             18.01.2017