România

România
Se afișează postările cu eticheta horă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta horă. Afișați toate postările

joi, 31 ianuarie 2019

România, te iubesc (antologie literară online) - Nicu Doftoreanu













Nicu DOFTOREANU
           România
                                                       TANGOU pentru CUZA

                                                                        Motto:
                                                                           Unirea, Naţiunea a făcut-o!
                                                                           Mihail Kogălniceanu (1817- 1891)

                                                        Nu curgea laptele, nici mierea
                                                        Când Cuza a preluat puterea
                                                        Și nu eram încă regat,
                                                        Dar el a fost cu-adevărat
                                                        Ales ca domn în două țări
                                                     CARE DE FAPT ERAU SURORI!
                                                        Doar că,          
                                                                                          ...perioada ulterioară
                                                        Urmată de schimbări în țară,
                                                        Prin care Cuza a-ncercat
                                                        Să facă PRINCIPATUL stat,
                                                        N-a fost pe placul tuturor,
                                                        Dar mai ales
                                             ...Boierilor.
                                                        Așa că-n masă l-au trădat
                                                        Și l-au forțat de-a abdicat!
                                                        Cam asta-n mare... s-a-ntâmplat
                                                        Dar tot nu știm cu-adevărat
                                                        De ce un om deplin iubit
                                                        De un norod năpăstuit,
                                                        Ne-a părăsit așa rapid!

                                                        Cât Cuza a fost domnitor
                                                        Ne-a pregătit de viitor!
                                                        De-aceea amintirea lui
                                                        E vie-n cartea neamului,
                                                        Și-a inspirat tot ce-a urmat,
                                                        După Unirea într-un stat:
                                                         Speranța că Independența
                                                         Va defini apartența
                                                         La noua eră luminată
                                                         Ce-a funcționat precum o vatră
                                                         În care s-a topit mândria
                                                         Spre a renaște ROMÂNIA!

Alexandru Ioan Cuza


                                                                     TANGOUL ISTORIEI


                                                                      Cu roua speranţelor
                                                                      Plângea iarba arsă
                                                                      şi ochii căutau cerul
                                                                      Tivit cu  boarea primăverii,
                                                                      Dar cerul i-a rănit...
                                                                                                          Pentru că era IARNĂ!

                                                                      Cu sângele pietrelor
                                                                      Se-acopereau speranţele…
                                                                                                 și ochii căutau lumina
                                                                      Limpezită de spuma întunecatelor adâncuri…
                                                                      Dar apa…
                                                                                   încremenise-n plin surâs...
                                                                             Căci revenise IARNA!

                                                                      Şi-atunci,
                                                                      Încercuitã de două ori,
                                                                      Nedumerirea a ţâşnit din cupa neputinţei
                                                                      Strivind al nemişcării mit.
                                                                                          Şi s-a făcut UNIREA!

                                                                      Se va mai face de-o fi cazul!
                                                                      Pentru că EA,
                                                                      Culoarea sentimentelor,
                                                                      A revenit la albul sclipitor al purităţii … TRICOLORE
                                                                      Şi-acum ne bucurăm când este
                                                                                                                    IARNĂ.




                                                        TANGOUL CONTINUITĂŢII

                                                             Glasurile celor care au strigat:
                                                          „NOI VREM SÃ NE UNIM CU ŢARA !”
                                                             S-au ridicat din adâncurile Milcovului,
                                                             Cel secat ditr-o sorbire,
                                                             Urma lor pierzîndu-se undeva,
                                                             Într-o sclipire de tunet,
                                                             Dincolo de barda lui MIHAI...
                                                             Pentru că visul dintodeauna,
                                                             Al celor legănaţi în braţe de CARPAŢI
                                                             A  fost: UNIREA!
                                                                           UNIREA!!
                                                             Vis pentru împlinirea căruia
                                                             Nenumăraţi bărbaţi ai neamului
                                                             Şi-au cioplit destinul în piatra timpului ,
                                                             Râzînd neînfricaţi în faţa neantului...
                                                             Ştiindu-se legaţi  de glie ...
                                                             Pentru că axa noastră de simetrie ,
                                                                                                     Se ştie
                                                             Sau nu se ştie,
                                                             Dar aşa este ..
                                                             Îşi are originea
                                                             În regiunea
                                                             Unde încep şi sfîrşesc
                                                             Durerile Carpaţilor
                                                          SARMISEGETUZA.


   Hora Unirii (Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române)



sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Poeți contemporani: Sofia Doina Gavrila - România s-a născut la noi

Sofia-Doina Gavrilă - Iași










Într-o mare inimă, fraților să ne unim,
Hora unirii astăzi români să o pornim,
Mână cu mână să fie un zid de netrecut,
Slăvind pe strămoșii cu marele lor trecut.
                         Cântați să răsune cele șapte coline,
                         Un inm de slavă a unirii, frate române!
                         Hora să se întindă peste munții Carpați
                         Muntean sau ardelean, toți suntem frați!

                                                  România s-a născut în cetate moldavă
                                                  Domnului Cuza acum să-i aducem slavă,
                                                  Celor care ne-au dat putere prin unire
                                                  Pe veci din inimi le vom dărui cinstire!
                                                                           Aici în târg ieșean te-ai întregit ca țară
                                                                           Iar fruntea din țărână ai ridicat-o iară,
                                                                           Să nu uitați cele cuvinte simple din popor
                                                                           Unirea face puterea, de vreți un viitor!
                                                                                                                             18.01.2017







duminică, 26 ianuarie 2014

Văd fulgii cum valsează,

Ce dor mi-a fost de tine
și cât te-am așteptat!
Doar cerul poate spune
cum de s-a întâmplat.

Deschis-a calea dreaptă
și din eter coboară,
la ruga-mi înțeleaptă,
fulgi argintii ce zboară.

Ce dor mi-a fost de tine!
Un an te-am așteptat
să vii din nou pe la mine,
miracol s-a întâmplat.

Văd fulgii cum valsează
și-n hora lor mă-ncing,
pe sol ei se așează,
dansez cu ei prin crâng.

Ce dor mi-a fost de tine!
Slăvită fii în cânt!
Ești Zâna mea cea bună
și Iarnă pe Pământ.