Ela BĂLESCU
România
VISUL POETULUI
Prin scris eu m-am pierdut visând
Și scriu oriunde și oricând
Viața o colorez precum un curcubeu
ELA sunt, așa sunt eu.
Prin scris, poezia o îmbrac
Scriu de zor, deloc nu tac
Despre nori, soare, ploaie sau vânt
Despre tot ce-i pe pământ.
Sunt om bun, eu nu sunt sfânt
Eu prin scris, dau culoare la cuvânt
Cât trăiesc pe-acest pământ
Cuvântul VIAȚA - TE IUBESC-
Cuvânt curat, cuvânt firesc
Chiar dacă soarele este în asfințit
Să știi tu cititorule, că tot ce-am scris
A fost, este și va fi un vis, nu te-am mințit.
INSOMNIA TIMPULUI
Aș vrea timpul să aibă insomnie
Oamenii să întinerească
Să rămâna copii.
Timpul trăit al copilariei
Frumos precum florile câmpiei.
Cine oare știe leac?
Viața să rămână Veac
Așa vreau eu și tot zic
Timpul vieții să-l ridic
Gândul meu, el tot mai speră
Omenirea, înca o Eră
Să luam tot de la început
VIAȚA - V E A C - ca împrumut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu