Marilena Perijoc
Giurgiu, jud. Giurgiu
BĂTRÂNA DOCHIA
Bătrâna Dochia avea o
fiică
Ce era vitregă, nu o
iubea.
Urând-o a trimis-o pe
cea mică
La un izvor în plină
vreme rea.
Să-i spele o haină și
să i-o albească
Chiar dacă iarna-i
îngheța pe toți.
Iar fata a încercat
să reușească,
Să spele haina neagră n-avea sorți.
Atunci în calea ei
văzând cum plânge
A apărut un bărbat,
Mărțișor,
I-a oferit o floare
ca un sânge
Cu alb pe-alocuri și
miros ușor.
A sfătuit-o să
creadă-n magie
Și să încerce haina a
o spăla.
În suflet o speranță
îi învie,
Ea haina încă o dată
curăța.
Iar Dochia mirată de
ce vede
Privi atentă, floarea
i-a zărit,
C-a venit primăvara
prinse- a crede,
Cu turmele spre munte
a pornit.
În mersul ei a
aruncat cojoace
Gândind că soarele va
apărea,
Dar venind, frigul,
prinse să se joace
În vârf de munte, era
vreme rea.
Iar ea și oile au
devenit pietre,
Sub ochii tânărului
Mărțișor.
Bine cu rău se
luptă-n multe vetre,
Albul și roșul au
rămas simbol.
LEGENDA PRIMĂVERII
Legenda primăverii
ne-amintește
De o fetiță ce iubea
dreptatea.
Părinții, frații ei
în răutate,
Într-un deșert și-au
construit cetatea.
Iar într-o zi fetița
Primăvara
Din fumul negru-al urii a evadat.
Cu capu-n jos mergând
și-a dus povara
Chemată magic de un
glas înfundat.
Și obosită a căzut se
pare
Pentru-a
ajunge-ntr-un loc mai frumos,
Sărăcăcios, într-o
lumină mare
Căci era casa
Domnului Hristos.
Dorința ei a fost să
se răzbune
Pe răul ce-a cuprins
familia,
Iar Dumnezeu sperând
la fapte bune
Trimise frigul în
deșert să-i ia.
Cuprinși de remușcări
se tânguiră
Cerându-și fata dragă
înapoi.
Și auzindu-i aceasta
se miră,
Dorind să-i ușureze
de nevoi.
În chip de înger pe
pământ trimisă
Natura înverzea unde
pășea,
Familia poveste lasă
scrisă,
Ne-o aminti să nu
facem ca ea!
MĂRȚIȘORUL
Soarele zâmbeşte mândru
Arătând la toţi în cale,
Că-n pădurile de cedru
Primăvara merge agale.
Fericită împleteşte
Fir de aţă într-o magie,
Vrea să lase în ferestre
Semn de mare bucurie.
Roşul ce trezeşte a viaţă,
Albul tot purificând,
Din măreţu-i ghem de aţă
Talismane împărţind.
Bucuria ei se întinde,
Toate se trezesc la viaţă.
Fetele la piept şi-or prinde
Şnurul împletit din aţă.
Mai apoi spre mândrul soare
Vor înălţa ca o rugă
Mărţişoare rugătoare,
Pistruii să nu le-ajungă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu