S-au copt
cireșile de mai,
dar teiul încă n-a-nflorit,
l-așteapt-
albine în alai
în pragul
verii-n răsărit.
Iar păsări
mici de prin zăvoi
apleacă ramuri
de copaci,
în zbor, când
joaca le e-n toi
și se avântă-n
sus dibaci.
Fragii în
floare prin pădure
te-ademenesc
să zăbovești,
cu sufletul, plin de iubire,
la-ntreg
frumosul să privești.
La margine de
lăstăriș
mustește dorul
inimii,
sub clar de
lună, pe furiș,
să-ți fur cu
drag, săruturi mii.
Și-nlănțuiți
să consfințim
unirea noastră-n căsnicie,
iubirea să ne-o
întețim
cu focul
karmei pe vecie.
Ușor plutește gândul meu
de vânt condus,
în adiere,
spre ținta ce
va fi mereu
un drum croit
spre fericire.
S-au copt
fiorii inimii
prin sentimente-mpărtășite,
culegem roada patimii
în armonii desăvârșite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu