Calea sorții

Dintre toate ale vieţii

multe căi, bătătorite,

una este cea a sorţii

şi al clipei fericite.

O găsești pe negândite

când speranţa ți-e pierdută,

după zile nesfârșite

‘n care fruntea îți asudă.

Rătăcind fără adresă

pasul bate ruta strâmbă,

întorcându-te acasă

inima fiindu-ți frântă.

Pe drumuri ce n-au adresă

paşii șovăie cu teamă,

căutând cu dor mireasă

cum sufletul te îndeamnă.

Dor se zbate-n piept, fierbinte,

căutând suflet pereche,

cu chip plămădit de minte,

șoapte să-i torci la ureche.

Drumul către clipa sfântă

hărăzită de destin,

doar odată e-mplinită,

după care spui: Amin!

Ce frumoasă-i astă clipă!

Măreţia-i e divină,

sufletul din ea se-adapă

şi pe veci o să rămână.

Fluturi și flori

Fluturi galbeni, albi, pestriţi

coloraţi, plutesc sub soare,

stau în dans înlănţuiţi

pe petalele în floare.

De cu zori, în dimineaţă,

pe când roua lin se lasă,

al lor vals ochii-i răsfaţă

făcând ziua mai frumoasă.

Pe câmpie-n lumea mare

florile primesc alaiul,

este mare sărbătoare

fluturii-mpânzesc tot plaiul.

Şi plutind din floare-n floare

ei străbat în zbor câmpia,

numai vântul cu-a lui boare

întregeşte simfonia.

La splendoarea din natură

ochii privesc cu uimire,

sublima lor anvergură…

joc măiastru-n împlinire.

Esenţa ploii

Nu întreb
de ce afară plouă,
pentru că ştiu că apa cerului
vine din bogăţia Creatorului.
Mă întreb,
atunci când nouă
ne izvoreşte bogăţia gândului,
aceasta nu pornește 

din apa destinului?
Nu întreb
pentru că ştiu.
Ploaia asigură hrana
întregii Umanităţi.
Mă întreb,
nu cumva esenţa de geniu
naşte croiala hainei,
apărătoare a vieţii?

Nu întreb
de ce afară plouă,
pentru că ştiu că omului
apa îi este necesară.
Mă întreb
dacă nu ne-ar ploua
bogăţia gândului,
ne-am înțelege vreodată

menirea pe calea sorții?

Păpădia

Verde-i câmpul plin de soare,

iar în adierea clipei,

galbenul aprins în floare

strălucire da-va zilei.

Tija lungă va desface

o umbrelă minunată,

ce privirea va seduce,

în lumină dezmiedată.

Puful ei alb şi lucios

plin de graţie în dans,

va zbura de sus în jos,

în peisajul frumos.

Feerie-n atmosferă,

iar câmpia bucuroasă

florile va stânge-n horă

prea mărind-o pe crăiasă.

Ea va crește ca-n poveste,

dând culoare la câmpie,

albine prinzând de veste

că e mândra păpădie.