Dintre toate ale vieţii
multe căi, bătătorite,
una este cea a sorţii
şi al clipei fericite.
O găsești pe negândite
când speranţa ți-e pierdută,
după zile nesfârșite
‘n care fruntea îți asudă.
Rătăcind fără adresă
pasul bate ruta strâmbă,
întorcându-te acasă
inima fiindu-ți frântă.
Pe drumuri ce n-au adresă
paşii șovăie cu teamă,
căutând cu dor mireasă
cum sufletul te îndeamnă.
Dor se zbate-n piept, fierbinte,
căutând suflet pereche,
cu chip plămădit de minte,
șoapte să-i torci la ureche.
Drumul către clipa sfântă
hărăzită de destin,
doar odată e-mplinită,
după care spui: Amin!
Ce frumoasă-i astă clipă!
Măreţia-i e divină,
sufletul din ea se-adapă
şi pe veci o să rămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu