Radu Zăgrean - La o margine de zare...

 Radu ZĂGREAN - România

                                                                   La o margine de zare...

 

                         Nu-i durere, nu e leac,

                              Nu-i cinstita adunare

                                   La o margine de veac

                                        La o margine de zare...

                                             Nu e leacul pentru dor,

                                                  Nu e dor sa te cuprindă

                                                       Și din toate,în pridvor,

                                                            Stă o stea sa se aprinda

                                                                 Cât cuvantul,cât un semn,

                                                                      La o margine de zare

                                                                           Și s-a isprăvit in lemn

                                                                                Noaptea cea iscoditoare...

                                                            Și s-a isprăvit în vis

                                                                 Despletita de constrângeri,

                                                                      Luna cea din paradis,

                                                                           Luna cea de lângă îngeri.

                                                                                La o margine de veac,

                                                                                     La o margine de zare...

                                                                                          Cum sa le mai fiu pe plac

                                                                                               Zilelor din calendare?

                                                                                                    Nu-i durere sa mai doara,

                                                                                                          Nu-i mireasmă peste flori,

                                                                                                               E doar cea ce te doboară

                                                                                                                    E doar plânsul din viori.

                                                                                                                         Nu e leac, nu e magie,

                                                                                                                              Nu e ce sa mai astept

                                                                                                                                   Si plecand din poezie
                                                                                                                                        Cartea-o voi avea pe piept.

 

Scriitori contemporani - Angela MIHAI, Visând printre stele

Angela MIHAI - Italia


                                                                 VISÂND PRINTRE STELE

                                                            Învață să îmi ceri și am să-ți dau iubire,
                                                       Doar eu știam că am, tu n-ai cerut nicicând,
                                                  Și liniște și libertate pură, chiar și fericire,
                                            Nu doar în gând, iubite, și-n cer şi pe pământ. 

                                       Aș vrea să zbori cu mine de mână, doar noi doi,
                                  Să poți să simți de-aproape iubirea dintre noi,
                             Cu ochii-nchişi să fii purtat doar de iubire, 
                        Iar trupul greu să-l lași ușor pe fericire.
                                 
                   Să ne jucăm plutind prin razele de soare,
              Pământul să ne-nalțe, cerul să ne coboare, 
         Să răscolim prin stele cu gândul și plutind
    Să mă aşezi cu grijă, plutind în Carul Mic.

                      Iar de-oi simți nori mari în stare să-l doboare
                           În zbor te voi pluti, iubite, în Carul Mare
                                Și-am să te-asez ușor pe fân din praf de stele,
                                     Pe buze-am să-ți aștern săruturile mele.

                                          Pe trupul istovit am să-ți aștern o boare
                                               De vis, de ploi cu stele și raze-alintătoare,
                                                    De fruntea îți va arde sub lacrimile mele
                                                         Eu îți voi stinge focul cu vânt din praf de stele.

                                                              Cu ochii-nchişi iubite de mă vei rătăci
                                                                   Voi face drum de stele doar pentru-a mă găsi
                                                                        Și am să fac, iubite, din lacrimile tale
                                                                             Furtuni cu nori şi ploi cu stele căzătoare.

                                                            Și-am să-ți aştern, iubite, sub carul tău de stele
                                                       Fire de iarbă crudă născută tot din ele,
                                                  Din nori pufoși ți-oi face în sufletu-mi culcuş,
                                             Din cea mai mare stea un înger spiriduș.

                                         Din fulgere săgeți de foc și dragoste fierbinte
                                    Ce-or țintui în tine-ntr-un târziu iubirea dinainte.
                               De-o fi să-ți placă-n cer, iubite, nu-mi va fi greu
                          Să îți aștern sub tălpi pământ din trupul meu,
                                                               Iar teamă de-ți va fi pământul să-l atingi,
                                                                    Gândește, doar prin trupu-mi tu poți să te prelingi!
                                                                         De-o să-ți dorești din cer să vizitezi pământul
                                                                              Doar să mă strângi mai tare te voi purta cu gândul,
                                                                              Vom presăra destinul cu praf de stele-n vis
                                                                              Și vom zbura aievea spre-al nostru Paradis.

Vraja iernii

Fulgi zglobii plutesc alene,

lin coboară către sol,

ceru-i leagănă și-i cerne,

ei se prind în dans, domol.

Vântul parcă orchestrează

dansul fulgilor de nea,

nori-n cer atent veghează

mantia ce se-așternea.

Totul parcă e de vis

și în strălucirea nopții,

s-a creat un Paradis

peste fire-n taina vieții.

Și-n vîrtejuri noaptea pune

ștăpânire pe-ntuneric,

vraja iernii iar depune

albe stele în generic.

Vântul, norii, fulgii, Luna,

gerul aspru instalat,

fac deliciul iar în iarna,

anotimpul preferat.

Încet, pe ramul de cais

A înflorit ca într-un vis
o mică floare albă,
cum doar în pomul de cais
o vezi prinsă în salbă.

Privirea-mi zburdă către ea
şi o cuprind cu gândul,
o las însă pe rămurea
să o alinte vântul.

Încet, pe ramul de cais,
bobocii dau în floare,
petale albe şi-au deschis,
ce strălucesc în soare.

Pe mândra mea eu o petrec
să vadă floarea albă,
şi-albinele ce zboară-n cerc
cât ziua e de largă.

A înflorit ca într-un vis
o mică floare albă,
curând va fi ca-n Paradis
în astă Lume dragă.