Iubirea sub semnul Dragobetelui - Michaiela Boancăș

Michaiela Boancăș
             Italia

                   SĂ VII DE DRAGOBETE!

     Bădită-ți mai aduci aminte, ciresul de la poartă?
          Eu răzimam pălandul, iar tu, privirea îmi furai,
               Stam ore-n sir, nu ne ziceam nimica. Și iată,
                    acum aș vrea s-apari... feciorul cum erai!

                         Acum, as avea atât de multe ca să-ți povestesc
                              Ți-aș spune câte-n soare și în stele...
                                    Nu mi-ar mai fi rușine... în ochi să te privesc,
                                         Și când răsare luna, ți-as da buzele mele!

                                              Bădită, nu ți-ar fi dor, odată să mai treci?
                                                   Îți las poarta deschisă și lampa-i la perete,
                                                        Cireșul a crescut, vezi, trebui să te-apleci...
                                                              Poate ajungi să vii... acum, de Dragobete!

                                                     EU DE DRAGOBETE!

                                                                        Dragii mei... cum se vorbește,
                                                                   Știți, trăiesc prin țări străine,
                                                              Dar nu am uitat că mâine...
                                                         Se iubește româneșteeee!

                                                    Și-atunci eu m-am pus pe treabă
                                               Ochelari-am pus pe nas...
                                          Și pe voi am să vă las
                                     Și-am să butonez în grabă.

                                     Cum ce butonez? Tabletul...

                                          Poate am puțin noroc,
                                               Dacă dau așa... cu foooc,
                                                    Să-mi găsesc și eu iubitul.

                                                Se uită mâțul la mine

                                           Toarce și el a mirare
                                      Parc-aș fi o „fată mare"...
                                 Dar ce-aștept, și de la cine?

                                                     Mă-ntorc fain către perete

                                                          Mi-a trecut vremea și gata...
                                                                Și închid frumos tableta,
                                                                      Să vă pup, de Dragobete!

                                                             ARIPI DE IUBIRE

                                                                         De mi-ar da Dumnezeu aripi
                                                                    Ca să zbor până la tine
                                                               Peste văi și munții falnici,
                                                           Să te-nvălui în iubire.

                                          Să-ți cuprind fața în palme
                                     Și să-ți spun soapte de-amor,
                                Să-ți sorb privirile calme
                           Cuprinse de-același dor.

                                                                          Și învăluiți în ceața
                                                                     Dragostei ce ne-nconjoară,
                                                                Să-ți sărut iubite fața
                                                           Cum făceam odinioară.

                                          După care-a mele aripi
                                     Se pot frâge, pot să cadă,
                                Peste văi, și munții falnici
                           Că... te-am mai iubit odată!

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Ileana-Cornelia Neaga

Ileana-Cornelia Neaga - com. Ribița, jud. Hunedoara

                                                                              CAPU' PRIMĂVERII

                                                                                        (în grai)

                                                                                               

                                                                             Capu' primăverii-i az',

                                                                             Trec fecele un Pîrleaz

                                                                        Laolaltă cu feciorii,

                                                                        Ies la geal pă Coastea Morii

                                                                   Să culeagă ghiocei,

                                                                   Anglicei și cocoșăi,

                                                              Ei roagă păsările

                                                              Să nu strice holgele.

                                                         Le dau grîu și cînepă,

                                                         Cu boabe le satură...

                                                    Az' nu lucră nimenea,

                                                    Că bunica mea zîcea:

                               - „Rău capu' îl va durea

                               În mîni cine va lucra”;

                                    Să vorbeșce, zău, pîn sat,

                                    Zîc că îi „cap pîntru cap”.

                                         Vremea îi li Dragobece,

                                         Fecioru' iubit ge fece...

                                              Codane rîd șî glumesc,

                                              Cu feciori să hîrjonesc,

                                                   Că la toamnă, cine șcie,

                                                   Pețîtori n-o să le vie!

                                                        Ș-or să se mărice-n grabă

                                                        Cu feciori voinici, de treabă.

Rapsodie de toamnă, versuri Constantin Gavrilescu

Mi-a venit un dor de clacă
cum era demult odată,
când feciorii de pe luncă
mergeau să-ntâlnească mândră.

Vara pe sfârşite este,
toamna-ncet din zare vine,
raza soarelui pălește,
dor amarnic pieptu-mi ține.

Sus pe cer, în cercuri roată
păsările se îndeamnă,
hotărârea e luată,
plecă, e-nceput de toamnă.

Şi lor le e dor de ducă
unde soarele răsfaţă,
zborul lin o să le placă,
vor începe-o nouă viaţă.

Vântu-adie doar răcoare,
după deal coboară toamna,
strugurii au prins culoare
pregătită e budana.

Vremea e de şezătoare
cu pastramă şi cu must,
plin e dorul de iubire,
toamna asta... o să-l gust.