cum era demult odată,
când feciorii de pe luncă
mergeau să-ntâlnească mândră.
Vara pe sfârşite este,
toamna-ncet din zare vine,
raza soarelui pălește,
dor amarnic pieptu-mi ține.
Sus pe cer, în cercuri roată
păsările se îndeamnă,
hotărârea e luată,
plecă, e-nceput de toamnă.
Şi lor le e dor de ducă
unde soarele răsfaţă,
zborul lin o să le placă,
vor începe-o nouă viaţă.
Vântu-adie doar răcoare,
după deal coboară toamna,
strugurii au prins culoare
pregătită e budana.
Vremea e de şezătoare
cu pastramă şi cu must,
plin e dorul de iubire,
toamna asta... o să-l gust.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu