Iubirea sub semnul Dragobetelui - Michaiela Boancăș

Michaiela Boancăș
             Italia

                   SĂ VII DE DRAGOBETE!

     Bădită-ți mai aduci aminte, ciresul de la poartă?
          Eu răzimam pălandul, iar tu, privirea îmi furai,
               Stam ore-n sir, nu ne ziceam nimica. Și iată,
                    acum aș vrea s-apari... feciorul cum erai!

                         Acum, as avea atât de multe ca să-ți povestesc
                              Ți-aș spune câte-n soare și în stele...
                                    Nu mi-ar mai fi rușine... în ochi să te privesc,
                                         Și când răsare luna, ți-as da buzele mele!

                                              Bădită, nu ți-ar fi dor, odată să mai treci?
                                                   Îți las poarta deschisă și lampa-i la perete,
                                                        Cireșul a crescut, vezi, trebui să te-apleci...
                                                              Poate ajungi să vii... acum, de Dragobete!

                                                     EU DE DRAGOBETE!

                                                                        Dragii mei... cum se vorbește,
                                                                   Știți, trăiesc prin țări străine,
                                                              Dar nu am uitat că mâine...
                                                         Se iubește româneșteeee!

                                                    Și-atunci eu m-am pus pe treabă
                                               Ochelari-am pus pe nas...
                                          Și pe voi am să vă las
                                     Și-am să butonez în grabă.

                                     Cum ce butonez? Tabletul...

                                          Poate am puțin noroc,
                                               Dacă dau așa... cu foooc,
                                                    Să-mi găsesc și eu iubitul.

                                                Se uită mâțul la mine

                                           Toarce și el a mirare
                                      Parc-aș fi o „fată mare"...
                                 Dar ce-aștept, și de la cine?

                                                     Mă-ntorc fain către perete

                                                          Mi-a trecut vremea și gata...
                                                                Și închid frumos tableta,
                                                                      Să vă pup, de Dragobete!

                                                             ARIPI DE IUBIRE

                                                                         De mi-ar da Dumnezeu aripi
                                                                    Ca să zbor până la tine
                                                               Peste văi și munții falnici,
                                                           Să te-nvălui în iubire.

                                          Să-ți cuprind fața în palme
                                     Și să-ți spun soapte de-amor,
                                Să-ți sorb privirile calme
                           Cuprinse de-același dor.

                                                                          Și învăluiți în ceața
                                                                     Dragostei ce ne-nconjoară,
                                                                Să-ți sărut iubite fața
                                                           Cum făceam odinioară.

                                          După care-a mele aripi
                                     Se pot frâge, pot să cadă,
                                Peste văi, și munții falnici
                           Că... te-am mai iubit odată!

Poeți români contemporani închină odă femeii mamă, soră, soție, fiică Ileana-Cornelia Neaga

Ileana-Cornelia NEAGA - com. Ribița, jud. Hunedoara

LUMINA OCHILOR MEI

          Îmi ești simțul, îmi ești viersul

               Tu, îmi ești tot Universul

                    Tu,-mi ești ziua însorită

                         Ești orhidee-nflorită

                              Îmi ești rază de lumină

                                   Ce sufletul îmi alină

                                        Ești steluță-n miez de noapte

                                             Vindeci răni cu-a tale șoapte

 Îmi ești leac îmi ești balsam

      Ești puterea mea ce-o am

           Tu,-mi dai forță, tu-mi dai cântul

                Muza mea să scriu Cuvântul

                     Ești dulce ca și o fragă

                          Fata mamei, fată dragă!

                               Lumina ochilor mei

                                    Tu ești totul, doar să vrei!

                        Tu,-mi ești dar trimis din cer

                             Ce pot, Doamne, să-ți mai cer?

                                                  semnează: mama

                                                                    MÂINILE TALE

                                                                    Mâinile tale

                                                               Căuș de mângâieri

                                                                    pe fruntea mea îngândurată;

                                                          Mâinile tale

                                                     Petale de flori

                                                          ștergându-mi lacrima amară;

                                      Mâinile tale

                                 Aripi întinse

                                      Rugi înnălțând;   

               Mâinile tale

          Cerșine îndurare

               pentru vini viitoare;

                     Mâinile tale

                bătând mătănii

                     pân' la pământ;

                    Buzele mele

               Pe Mâinile tale

                    MAMĂ!

                                    

                  MUȘCATE

          Au înflorit astă-noapte

          Mușcatele... pe fereastră!

                    Flori de gheață ajurate...

                    Busuioc uscat în glastră.

                              Mama, cu-a ei răsuflare

                              Și c-un colț de la năframă

                                        Șterge-o frunză, șterge-o floare

                                        Oglindindu-se în ramă.

                                                  Fruntea, anii i-au brăzdat

                                                  Tâmplele i-a brumărit...

                                                            Șterge ochiu'-nlăcrimat

                                                            Privind lung spre asfințit.

                                                                                          Cu mâinile încrucite

                                                                                          Și sufletul de tăciune

                                                                                Rugile-i-s domolite

                                                                                Înălțând o rugăciune:

                                                                      „- Doamne-ascultă ruga mea

                                                                      Luminează, Tu, calea

                                                            Șî pașii ei îi îndreaptă

                                                            Să-mi mai văd fata, odată...

                                                  Că Doamne-ț' voi mulțami

                                                  Tăt postul, îl voi posti.

                                        Șî ma țîne sînatoasă

                                        S-o mai văd, Doamne, acasă”.

                                                               Au înflorit astă-noapte

                                                               Mușcatele gin fereastră

                                                                         În cireș, cireșe-s coapte

                                                                         Iar pe cer o stea-i albastră.