România

România

miercuri, 11 decembrie 2019

Sărbători de iarnă, la români (antologie) - Ioana Bocicu













  Ioana BOCICU
       România
                                                                                                        DOAR UN FULG


                                                                                                 Fă-mă Doamne-un fulg micuț de nea,
                                                                                            Să mă așez încet în palma ta...
                                                                                       Să-ți citesc în gând cu nostalgie...
                                                                                  Să regăsesc iubirea, cândva purtată mie.

                                                                             De sus din cer, de pe o margine de nor,
                                                                        Aș vrea să mă cobor la tine-ncetișor,
                                                                   Și-n loc să mă întind pe lunci și văi,
                                                              Să mă așez cu drag pe ochii tăi.

                                                          Să-ți simt răceală din a ta privire...
                                                     Să mă protejeze de-o posibilă  topire,
                                                Să renască o idilă frumoasă, în doi
                                           Și fulgi de iubire să ningă peste noi. 
                                           ........................................................ 

                              Acum, chiar dacă e alb și ninge,
                                   Iarna nu-i fericită...ci plânge...
                                        Am trecut împreună prin vânturi și ploi,
                                             Acum e iarnă în mine, în tine...în noi.

                                                  Iubirea frumoasă s-a plictisit și pleacă, 
                                                       Inima plânge...devine tot mai săracă,
                                                            Sufletul meu nu mai are consolare...
                                                                 Viața mă ninge iar clipa ce trece mă doare.



                                     VINE CRĂCIUNUL


                           Zăpada albă și pufoasă cade neîncetat…
                                De ieri de la chindie nici un pic n-a stat,
                                     Vine curând Crăciunul să ne bată-n poartă
                                          Dar tu măicuță scumpă ești în cer plecată.

                                                Casa e pustie, pe poartă-i lacăt mare…
                                                     Geamul, cu flori cândva, nici o mușcată n-are,
                                                          Vor sosi colindătorii ca-n seara de Crăciun,
                                                               Eu sunt tare tristă…ce pot să le mai spun?

                                                                                                Mă doare amintirea ta în zi de sărbătoare,
                                                                                           Dar de Crăciun... tristețea-i și mai mare,
                                                                                      În Ajun duceai nepoții toți la colindat...
                                                                                 Cu tine de mânuță colindau întregul sat.

                                                                             Râdeai cu ei de mână să se încălzească
                                                                        Când frigul serii începea să se-ntețească,
                                                                   Le spuneai povești cu stele și cu Moș Crăciun,
                                                              Ce le va aduce tuturor…cât este el de bun.

                           Acasă, cu mânuțele-nghețate își numărau câștigul,
                                Nimic nu mai conta, nici că-nduraseră frigul…
                                     Cu fețele îmbujorate râdeau cu toții fericiți…
                                          Iar tu măicuță erai ca Alba ca Zăpada-ntre pitici.

                                               Acum Crăciunul e trist... și e tot mai pustiu,
                                                   Dorul de tine mamă, nu pot să-l descriu,
                                                        Mici și mari, daruri de la Moșul așteaptă…
                                                             Eu mi-aș dori măicuță...să te mai văd o dată.

                                                                                                 Să-mi spui măicuța mea, doar câteva cuvinte
                                                                                            Și-a ta voce caldă, cu drag să mă alinte…
                                                                                       Să-ți spun că vin și mâine pe la prânz, măicuță,
                                                                                  Tu să mă aștepți în poartă, cu al meu tăicuță.
                                                                                  ……………………………………...............................
                                                                              Se aud colindători și râset peste tot pe drum,
                                                                         La căsuța părintească, pe horn nu iese fum...
                                                                    Și nimeni în poartă nu ne mai așteaptă…
                                                               Căci așa e soarta-n lume…crudă și nedreaptă.



                  MOȘ CRĂCIUN

          Cine nu crede-n Moș Crăciun,
                Nu-l cred în stare să iubească,
                     Moșul există, atâta pot să spun,
                          Și va veni la noi cu siguranță.

                                El va umbla din casă-n casă...
                                     Ducând cadouri la cine îl iubește,
                                          Așteptați-l așa cum se cuvine...
                                               Se bucură când dragoste găsește.

                                                    Așa mi-a spus a mea măicuță...
                                                         Să am încredere în Moș Crăciun,
                                                                Eram copil și tremuram ca o vărguță,
                                                                     Când poezia trebuia să-i spun.

                                 Lângă foc, eu așteptam a lui venire,
                                      Pașii magici și-acea bătaie-n geam,
                                           Ce-mi aduceau în suflet o mare fericire,
                                                Ce împreună cu părinții o împărtășeam.

                                                      Gerul era aspru, zăpada înghețată...
                                                           Vine oare Moșul ?...era-ntrebarea mea,
                                                                 Și citindu-mi gândul de fiecare dată... 
                                                                      - Vine puiul mami, măicuța-mi răspundea.         

                                                                           Are de mers la mulți copii, pe rând,
                                                                                Care-l așteaptă nerăbdători ca tine,
                                                                                     E mult din cer  pân' la pământ...
                                                                                          Dar să nu te îndoiești nicicând că vine.

                                                                                                                Mă mângâia pe creștet cu blândețe
                                                                                                            Când cârligul porții-n noapte se-auzea,
                                                                                                       Mă strângea la pieptul ei, mai tare...
                                                                                                  Și cu mare dragoste, mânuța-mi săruta.

                                                                                             Să nu-ți fie teamă, Moșu-i blând și bun,
                                                                                        Spune-i ce te-ntreabă... și poezia să i-o spui,
                                                                                   Că tot ce își doresc copiii, de Crăciun,
                                                                              Se află în desaga mare-a Moșului .

                                                                              În seara magică de-Ajun, când ninge
                                                                         Și cerul minunat al nopții a rămas deschis,
                                                                    Aud bătăile lui Moș Crăciun, în geam... 
                                                               Dar ce păcat...eu îl aud numai în vis.

                                                                                              Vocea caldă-a mamei îmi inundă gândul
                                                                                          Și-o lacrimă mi se prelinge lin pe față,
                                                                                     Iubiți-vă copii părinții... și pe Moșul,
                                                                                Și s-ascultați mereu a lor povață.

                                                                            Îmi amintesc cu dragoste și-acuma
                                                                       De iubirea mamei și de cuvântul ei...
                                                                  -N-o să te uit măicuță... niciodată...!
                                                             Cum aș vrea să nu mă uite nici copiii mei.





 
                                                                                                                  

Un comentariu: