Dunia PĂLĂNGEANU
România
COLINDA
INIMII
Pe sub cerul cu ninsori
Prin grădini cu picurele
Se aude un colind
Mirosind a măr și stele.
Uite-l trece prin Cetate
Spre câmpia cea bătrână
De sub sloiurile reci
Dunărea la maluri sună.
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
E colinda inimii
Colindată de-un poet.
Hai, deschideți ușa larg
Mai deschideți și-o fereastră,
Să primiți colinda mea
Zbor de pasăre măiastră.
Hai, lăsați poarta deschisă,
Să intre urarea mea,
S-aducă lumină-n casă
Și s-alunge vremea rea.
COLIND PENTRU PRIETENI
E iarnă, prieteni, și ard stele
ca felinare prin grădini,
mi-e gândul rece ca un viscol
prin care scapără lumini.
Mi-e dor de un colind anume,
de-un sat pierdut printre nămeți,
când vinul fiert adoarme-n cană
descânt de-albastre dimineți.
Și ne gonește în odaie
gerul ce se strecoară mut,
jarul aprins alungă spaima,
sunt singur, liniștea ascult.
E iarnă, prieteni, și fantasme
dansează-n umbre argintate,
aleargă cerbii printre stânci,
iar voi, sunteți așa departe!
COLIND
PENTRU ROMÂNIA
Scriu versuri în zori pentru tine azi, Ţară,
Să le-aprind ca pe sori în iarna de-afară,
Când cerbii aleargă prin neaua de dor
Iar haiducii se strâng la hotar de fior.
Şi vin domnitorii cu frunţile ninse,
În sunet de zare, prin văi necuprinse,
Răsună iar doina şi-un fluier se-aude,
Sub aripi de zare un cântec pătrunde.
Ca bradul cel verde poetul îţi cântă,
Colindul de ţara, în ziua cea sfântă,
Soldat credincios, trubadur neînvins,
Stă astăzi de veghe, cu sufletul nins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu