Maria MEROPE
POARTA DE PIATRĂ
La vechea ramă de
toamnă,
Numire de dragoste
Vinul pământului
Te va-ntoarce-n
chipul nostru blând
Şi numele prelins
va fi şi gol
Lângă poarta de
piatră
Arzând.
O, ne părăseşte
firul de lume
Înşerpuit adânc în
jurul nostru
Şi cu uimire intra-vom
În pacea unei
frunze rotunde
Înfrânţi prin tine,
Numire de dragoste.
Numire de dragoste.
DESTIN
Parfum de toamnă-n crizanteme....
Şi-atâta linişte
De simt cum soarta-n palme
Mi se-aşterne.
Mă-nvăluie-ncet
Frunze roşii, rotunde
Ştiu că eşti pretutindeni
Unde-s praguri înalte
Dar unde?
Şi parcă-aştept
Nehotărâtă –
Linia nouă din palmă
Să mă cheme
În juru-ţi să mă risipesc
Şi să stărui
Ca fumul de toamnă.
Ori cel de crizanteme?
CEREMONIE PE APE
Ah, taci, iubirea să se-ntoarcă lin
Ca martie în cuiburile ninse
Singurătatea-n palme-mi sting
Şi palmele de dor aprinse
Vor pune malurilor căpătâi
Un caloian de lut şi rugăminţi.
Ploi multe cădea-vor
În ochii noştri cuminţi
Pâna când
De pe sub grele pleoape
Masca râului
Ne va întoarce
Şi supune
La poarta de ape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu