DULCEA DRAGOSTE TÂRZIE
Pe creasta muntelui semeț,
unde doar vulturul stingher
și-așează cuibul îndrăzneț,
o rugă-aș spune către cer.
Dă-mi Doamne stelele din noapte
să le-mpletesc într-o cunună,
și Luna plină de se poate...
în schimb, plătesc pe loc arvună.
Îți dau și viața mea-ntr-o clipă
ca... dulcea dragoste târzie,
s-o poarte vântul pe-o aripă,
să mi-o aducă iute mie.
Mă rog să îmi găsesc aleasa,
să mă iubeasc-așa cum sunt,
stăpână să fie în casa
în care greul îl înfrunt.
Să-i pun pe creștet lin cununa
și să rămână lângă mine,
iar nași, să fie Soarele și Luna,
nunta s-o facem la chindie.
Și să trăim zilele noastre
în liniște și cu iubire,
vegheați de îngeri, și de astre,
cu dragoste, în fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu