Sunt Grivei, cățelul mic,
despre puf nu știu nimic,
mama nu mi-a spus că puful
o s-acopere Pământul.
Vai cât este de lucios
și în aer, și pe jos!
Spune! Ce să fie oare,
că nu
este de mâncare?
Când pe nas fulgi poposesc,
de căldură se topesc,
iar când merg, puful cel rece
prin lăbuțe frigu-mi trece.
Și de n-am la gât fular,
cizme și mănuși măcar,
mă va prinde o răceală
de n-o să mai merg la școală.
Vai! Cât este de frumos
și în aer, și pe jos!
Mi-a spus tata că e iarnă,
fulgi din cer or să se cearnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu