De pe punte

De pe punte văd doar marea,

văd şi ţărmul uneori,

cât de-ntinsă este zarea

când e cerul fără nori.

Azimut e infinitul

ce-l percepem din priviri,

unde marea cu-orizontul

îşi dau locul de-ntâlniri.

De pe punte văd doar valuri

ce-n tangaj se-ntrec de zor,

văd şi pescăruşi în stoluri

ce valsează-n dansul lor.

Văd pe creastă stropi răzleţi

dansul lor pluteşte-n zbor,

pare că sunt prea îndrăzneţi,

de aceea  cad şi mor.

De pe punte văd doar portul,

iar în dane văd vapoare,

ce-şi descarcă iar transportul

ca să ia drum nou pe mare.