Din terestre anotimpuri
care an de an sosesc,
primăvara-i printre gânduri
anotimpul ce-l iubesc.
Biata iarnă nici n-apucă
să îşi termine omătul,
nu mai vede unde calcă,
căci din urmă-o poartă vântul.
Adierea-i mai călduţă,
frigul s-a mai domolit,
acum noaptea e scurtuţă,
ziua chiar s-a mai lungit.
Neaua s-a topit degrabă
râde soarele-n amiezi,
creşte-ncet firul de iarbă,
crapă muguru-n livezi.
Dinspre sud sosesc semnale,
se-aud glasuri rebegite,
după-atâta chin şi jale,
sosesc păsări obosite.
Drumul lung le-a hămesit,
dar din dor de revenire
la căminul lor iubit,
au zburat cu fericire .
Ghiocelul va da tonul
primăverii ce-a sosit,
cum la şcoală clopoţelul
dă semnalul de-nceput.
Din terestre
anotimpuri
care an de an sosesc,
primăvara-i printre gânduri
anotimpul ce-l iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu