Vesel zburator, autor Ina Dumitrescu

Ina DUMITRESCU
        România
                                                             VESEL ZBURĂTOR

                                                  Zburător ce inimi furi

                                                       Și le-înlănțui cu iubire,

                                                            Zeu al dragostei ce legi

                                                                 Jurăminte fără legi

                                                                                   Ce tot anul or sa țină,

                                                                               Fiu al Dochiei cel vesel

                                                                          Care păsări  logodesti,

                                                                     Azi,dă-mi binecuvântarea

                                                                                     Cu cel drag să mă unești!

                                                                                           Hai iubire,te aștept

                                                                                                Viața s-o ținem de mână,

                                                                                                      Pizmelor să ținem piept

                                                                                                      Pe frunte să-mi pui cunună.

                                                                                                 Curcubeul să îl strângi  

                                                                                            Într-un zâmbet să mi-l dai,

                                                                                       Să-mi transformi  întreaga viață,

                                                                                  Să-mi transformi iadul în Rai.

Iubirea sub semnul Dragobetelui - Rodica Constantinescu

Rodica Constantinescu
Roșiorii de Vede, jud. Teleorman

               ZBURĂTORITUL

           

În zorii zilei pe cine credeți c-am văzut?
     Pe Baba Dochia, purtându-și suta de cojoace,
          Mergea zorită tare, cu gândul abătut,
               Gesticulând haotic, în ochi nu avea pace.
                    - Hei babo,de ce alergi şi eşti așa pierită?
                         Așteptă-mă un pic, ascultă al meu cuvânt!
                              Nu mai umbla zăludă, ci fii mai socotită,
                                   Încetineşte-ţi pasul  și aripa de vânt!

                                        Se-opreşte brusc, privind puţin surprinsă,
                                             Apoi vorbește iute scrutând către zenit,
                                                  - Pe Dragobete-l caut prin lumea necuprinsă,
                                                       E fiul meu zănatic, dar și cel mai iubit,
                                                            - Așa te vreau, să fii cu vorba deslușită,
                                                            El este-n zbor astral şi face o strigare,
                                                            Nu a uitat nicicum, că vremea-i rânduită
                                                            S-aducă fără preget  la doruri dezlegare.

                                                       Priveşte către deal şi spre înaltul cer
                                                  Şi ai să vezi arzând mari ruguri de iubire,
                                             Descântece se-avântă, ecouri în eter
                                        Ce merg împreunate pe calea-n nemurire.
                                   Iar dincolo la râu se-adună dalbe fete,
                              În mâini fierbinţi aşează zăpadă la topit,
                         Cu ea își spală trupul în zi de Dragobete,
                    Căci este de la zâne un leac pentru iubit.

                         Flăcăii aleargă-n cete la nou zburătorit
                              Și prind în braţe, fata, ce-n taină o doreşte,
                                   O îmbrățișează strâns cu dor neostoit,
                                        Apoi doar cu privirea, dorinţa îi şopteşte.
                                             Iar Dragobete iute în jurul lor presară
                                             Petale de iubire şi-n inimi dulce avânt,
                                             Le dăruiește  parfum de primăvară,
                                             O clipa de speranţă în trupuri și cuvânt.

Iubirea sub semnul Dragobetelui - Liliana Albu

Liliama ALBU
    București

                                                                   DRAGOBETE

                             A fost demult, demult, cândva,
                                  Când timpul pagina-și scria
                                       Pe lacuri strălucind ca ochii,
                                            Un fecior al Babei Dochii.
                                                 Ca un cerb ce printre ciute
                                                      Vrea pe rând să le sărute,
                                                            Dă navală, le-nconjoară,
                                                                 Cu privirea le-nfioară...

                                                                                         Iară ele? Doamne sfinte
                                                                                    Ce-l mai cheamă să le-alinte,
                                                                               Gurile să le strivească,
                                                                          Trupurile să iubească,
                                                                     Ard ca torțele în noapte
                                                                Și se frâng ca spice coapte,
                                                           La-nceput cu greu se lasă,
                                                      Apoi cad toate sub coasă...

                             Dragobete, Dragobete
                                  Ce storci lacrimi și regrete,
                                       Le-nflorești ca primăvara
                                            Și-apoi când se lasă seara
                                                 Pleci ca zburător în vise
                                                      Lăsând focurile-aprinse
                                                           Și tăciuni în amintirea
                                                                Din care își sorb iubirea...