Petre Chelu BĂLĂCEANU
România
VEȘNICA ROMÂNIE
Cât de frumoasă este Țara mea
Cuprinsă între Dunăre și Mare,
Cu munți și peisaje de splendoare,
Și stele multe pe-un cer de peruzea!
Din veacuri multe-aici își duceau traiul,
Un neam de Daci și de Romani în pace,
Se-nțelegeau, doar unul era graiul
Ce-i unea când veneau dușmani rapace.
Se adunară la un Divan adhoc,
Un Principe și tagma boierească,
Uniră prin Ucazul scris pe loc,
O Moldovă și-o Țară Românească.
Au râvnit-o hienele grămadă,
Ce și-au dorit s-o sfârtece-n bucăți,
Ei nici acuma nu o vor întreagă,
Și-i pregătesc într-una nedreptăți.
Azi plânge-o soră mică peste Nistru,
Și-o altă soră se jelește peste Prut,
Le stăpânește un destin sinistru,
Să le-alăturăm la trup nu s-a putut.
Ni s-au jertfit eroii pe altare,
Să-și apere avutul lor și glia,
Iar azi strigăm în zi de sărbătoare;
-Trăiască-n veșnicie România!
Gura Portiței, județul Tulcea, România
E SCRIS PE
TRICOLOR UNIRE
Ce Țară mândră clădiră străbunii!
Pe un cer albastru s-au unit cărări,
Și-au dorit-o-atunci Tătarii și Hunii,
Dar se-mprăștiară-n cele patru zări.
Reuniră Țara vestiți patrioți,
Scuturi nesfârșite la graniți s-au pus,
Valahi, Transilvani,Bănățeni și Moți,
La năvăliri multe cu toți s-au opus.
Curcubeul Țării doar trei culori are,
Șade pe Moldova, șade pe Ardeal,
Țara Românească-n licăr de soare,
Cu priveliști clare, nu are egal.
Te-au cântat poeții în slove dibace,
În milenii multe ți-au spus să trăiești,
În bunăstare, lumină și pace,
Precum în poveste și-n splendori lumești.
Simt gândul cum îmi pleacă înspre Țară,
Și vreau să scot din inimă cuvinte,
Să scriu ode pe strune de vioară,
Iar pe arcuș să scriu un imn fierbinte.
IMN PENTRU ROMÂNIA
UNITĂ
Ne-au dăurit strămoșii o Țară de vis,
Unită-n tărie și falnic destin,
Popor cu mândrie, la fire deschis,
În arealul fermecat Carpatin.
Și-au cătat românii atunci călăuza,
Vrând să fie stăpâni pe destine,
Le-a dat pronia cerească pe Cuza,
Ales parcă pe principii divine.
Istoria n-a putut să aștepte,
Că-n necazuri se zbătuse poporul,
Prin judecăți și gândiri înțelepte,
Veghea parcă din înalt Domnitorul.
S-aude cânt prin Codrii de Aramă,
Și povești demult cu Cosânzene,
Românii fericiți de bună seamă,
Aveau demult valori europene.
Toamna când își golesc stejarii ramul,
Și vara cu grădini împodobite,
Stau frumuseți ce parcă vrăjesc neamul
De români cu plăceri nemărginite.
Se scurse timpu-n zborul lui prin Țară,
Renaște rugăciunea la icoane,
Trăiesc dacii aicea și afară,
Și-ar vrea pe noul Cuza.Adu-l Doamne!
Un plai de dor, povești nemuritoare,
Și un trecut cu pagini de trăire,
Cei ziditori de ROMÂNIA MARE,
Ne cer
să ținem ȚARA-n stăpânire.
Codrii de aramă. autor Anca Bulgaru, România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu