Îngână-mi, mamă - Viorica Toaca Osipova

                                                       Viorica TOACA OSIPOVA
                                                             Republica Moldova 

                                                      ÎNGÂNĂ-MI, MAMĂ…

                                                        Îngână-mi, mamă melodia,

                                                             Venind în somnu-mi noaptea

                                                                  Ce o îngânai în copilărie,

                                                                       Îngână-mi, mamă-n șoaptă.

                                                                                                 Văd cum lumina se strecoară

                                                                                            În odaia caldă și întunecată

                                                                                       Prin fereastră, ca odinioară,

                                                                                  Mă privește luna-ngândurată.

                                                         Pune-mi, mamă brațul drept

                                                              Sub capul meu îndurerat

                                                                   Să fug de gânduri tot încerc,

                                                                        Vreau să uit ce m-a întristat.

                                                                                                  Cuprinde-mă la pieptul tău,

                                                                                              Simțindu-mă mică infantă

                                                                                         Să nu știu de griji și rău,

                                                                                    Să fiu din nou copila alintată.

                                                         Plecată ești - stea printre stele

                                                              Din ceruri ascultă-mi ruga mea,

                                                                   Îngână-mi melodia copilăriei mele

                                                                        Eu am rămas ș-acum fetița ta.

Văd fulgii cum valsează,

Ce dor mi-a fost de tine
și cât te-am așteptat!
Doar cerul poate spune
cum de s-a întâmplat.

Deschis-a calea dreaptă
și din eter coboară,
la ruga-mi înțeleaptă,
fulgi argintii ce zboară.

Ce dor mi-a fost de tine!
Un an te-am așteptat
să vii din nou pe la mine,
miracol s-a întâmplat.

Văd fulgii cum valsează
și-n hora lor mă-ncing,
pe sol ei se așează,
dansez cu ei prin crâng.

Ce dor mi-a fost de tine!
Slăvită fii în cânt!
Ești Zâna mea cea bună
și Iarnă pe Pământ.

Azi, zbor înalt

Azi, zbor înalt deasupra unui cuib de cuci,
cerul e gol, văzduhul mă-nconjoară,
mă-ntreabă vulturii pleșuvi: - 'ncotro te duci?
Zboară încet! Căldura te doboară.
Nu vezi că păsările-s dispărute
iar zarea îți înşal-a ta privire?
Unduitoare forme gri sunt frânte,
și strigă a pustiu și disperare?
Uită-te-n jos! Pomii nici umbră nu mai dau,
dogoritoarea pâclă de la Soare
ucis-a tot, și-n lume viață nu mai au
nici pomi, nici cuci, nici păsări călătoare.
Dar eu tot zbor deasupra cuibului de cuci,
căci văd o fată ce dansează-n zare,
nu mai îmi pasă nici de grele cruci,
priveliștea ce văd e-ncântătoare.
Văd însă-n jos uscate mâini cum se ridică
și crengile copacilor ce dor,
o boare rece mă străbate și mi-e frică,
de strigăte ce se ridică-n cor.
Nici rugile nu mai aduc plinire,
cumplitul Soare poartă vremea ce-i ostilă,
primimește tot Pământul doar pieire
căci mări și fluvii, râuri, fierb ca-n oală.
De mine însă Domnul se îndură,
văzându-mă zburând din cuib de cuci,
plecând spre fata ce mă înfioară,
să îi sărut a sale buze dulci.