Valsul frunzelor în toamnă

Vântul toamnei se-ntețește

și lovește-n plin copacii,

frunzele le încolțește

și le urcă-n vârful stâncii.

Pomii, nu se pot opune

să-și țină podoabele,

își doresc ca să le-dune,

nu-i ajută zilele.

Ele-așteaptă doar semnalul

dat de starea norilor,

intuind de-acum finalul

și-nceperea zborurilor.

Eol, din ceruri se joacă

lasând frunzele să cadă,

și natura o provoacă

răspândindu-le--n cascadă.

Le poartă ușor în aer

învârtindu-le-n balans,

și le-așează-n eșicher

cu ample rotiri de vals.

Valsul frunzelor de toamnă

ne-ncântă privirile,

sufletele ne îndeamnă

să ne stingem dorurile.

Petrec cu tine-n gând

Petrec cu tine-n gând, imaginea e vie,
deşi pierdută atunci, acum iar o să fie
cum la pârâu tu goală şi gingaş înotai,
dorindu-mă pe mine, mereu ca să mă ai.

Petrec cu tine-n gând, cea clipă de iubire,
lăsând fiorul firii s-aducă împlinire,
frumoasă armonie a vieții de noroc,
ce Domnul cel din ceruri ne-a scris-o la soroc.

Petrec cu tine-n gând, iubirea pe vecie,
din noaptea cea dintîi, când ea a fost să fie,
un jurământ rostit de flacăra cea vie
ce ţine pe Pământ în suflet armonie.

Petrec cu tine-n gând, mereu aşa va fi,
venind în lumea vie, unde noi doi vom fi,
şi-unde nici moartea sacră nu ne va despărţii,
căci dragostea curată ne va înlănţuii.