Luci ȚUNEA (Luchy Lucia)
România
FURTUNA
Întunecat,
cerul era ca un câmp îndoliat,
cu nori sumbri
ca niște munți de zăpadă și cenușă,
ce-l acoperiră într-o clipită,
era semn de furtună...
vântul, bezmetic,
umflându-se cu turbare,
spulbera totul în cale,
tunete și fulgere zăbrind cerul,
intensifica violența furtunii
cu și mai multă putere...
și ploaia începe a erupe cu forță,
se dezlănțuiește,
plesnind în față,
ca un sfârc de bici, tăioasă...
era ceva măreț, dar și înfiorător,
geamătul vijeliei se auzea clocotitor,
iar apa mării s-a și înnegrit,
ca plumbul topit
cu zdrențe de spumă stropit,
și începură să țâșnească
valuri mici, apoi mai mari,
umflându-se și spărgându-se
de stâncile de pe mal.
Brusc, așa cum a izbucnit,
furtuna s-a potolit
și ploaia a stat lăsând cerul
ca lacrima de curat...
iar razele de soare, zâmbitoare,
se oglindesc în albastra mare
țesând brâuri lucitoare,
ca niște mărgăritare
Este o priveliște fascinantă,
ce pe retină rămâne ca pictată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu