România

România

sâmbătă, 4 mai 2019

Pădurea română - Iacob Oniga









                                                                                              Iacob ONIGA
                                                                                                  România

                                   
                                                 PĂDUREA ROMÂNĂ


                                Îi cer iertare pădurii,
                                     Eu n-am omorât niciun copac,
                                          Şi m-am împortrivit, din răsputeri, urii,
                                               Care mi-a spus să tac.

                                                    Eu n-am ucis nicio frunză,
                                                         Chiar căzută la pământ,
                                                              Este pentru mine o veşnică muză,
                                                                   Ce am iubit-o şi-n gând.

                                                                    Eu n-am frânt tinere vlăstare
                                                               Din codru sau de altundeva,
                                                          Le-am vrut pe toate-n picioare,
                                                     Aşa cum îmi vreau viaţa mea.

                                                    Şi crengile le-am lăsat ca să crească
                                                         Departe de trunchiul fălos,
                                                              Căci toate-s minune cerească,
                                                                   Şi-un dar de la Domnul Hristos.

                                                                        La rădăcină, m-am oprit şi-am vegheat
                                                                             Dacă ploaia ajunge la ea,
                                                                                  Şi-n sinea mea, năuc, m-am întrebat:
                                                                                       Nu-i oare şi rădăcina mea?

                                                                                  Îi cer iertare pădurii,
                                                                             C-am cutezat despre ea să vorbesc,
                                                                        Când trebuia să mă rog doar naturii,
                                                                   În genunchi, pe-un pământ românesc.

                                                          Să nu ne iubim doar pe noi, să ne iubim şi aproapele,
                                                          adică natura, fiindcă fără ea n-am exista.
                                                                                                                                 (Iacob Oniga)


România înainte de 1989

În România se taie pădurile pe suprafețe întinse

Nicio zi fără tăieri ilegale în pădurile României


Un comentariu: