Maria Ruscanu-Bălăcianu - România
ÎN VISE
Atât de-aproape mi te-arăți în vise,
În ochii tăi mă scald ca-ntr-un
ocean
Când, ascultând despre minuni
promise,
Alintul tău mi-e liniștit liman.
Acolo niciodată nu ești singur
Mereu de mână ne plimbăm desculți
Respiră primăvara-n orice mugur
Și-n suflete o ascultăm tăcuți.
În vise lăcrămioarele suspină
Când ochii tăi sărută ochii mei
E soare cald și fața ta-i lumină
Iar verdele răsare peste văi.
Acolo-n vise ești mereu cu mine
Distanțele ca roua se topesc
Un vis etern e viața lângă tine
Și nu mai vreau nicicând să mă
trezesc.
ȘTII CÂT TE IUBESC?
Știi că pentru tine zarea se
îmbracă-n curcubeu
Cu luciri plutind pe ape, peste
codri, peste nuferi?
Se-nfioară dimineața peste dulce
chipul tău
Luminând tot orizontul pentru tine
să te bucuri.
Păsări cântă prin zăvoaie spintecând
cu-aripa
Iarba-ncet se unduiește pe sub pașii
tăi desculți
La izvoarele din codru se adapă-n
taină cerbul
Lin foșnește-n zori pădurea pe sub
cetini s-o asculți.
Flori de câmp răsar în cale-ți iar
mireasma lor te-mbată
Când, trezită din visare, te
îmbrățisează zarea
Așternând sub ochi-albaștri chiar
dumbrava minunată
Înțelegi acum, iubito, că ți-am
ascultat chemarea?
Ca-n povești de mult uitate
toate-ncep a povesti
La răscruci de anotimpuri nefirescul
e firesc
Glăsuiește-astfel pădurea cu-ale ei
mii zeci de chipuri
Și-ți dezvăluie pe față cât de mult
eu te iubesc!
IAR CADE ÎNSERAREA...
Iar cade înserarea stingând sub cer lumina
Tăcerea se așterne peste întinse zări
Mă cauți printre stele aievea cu privirea
Și peste flori de nufăr tu îmi așterni cărări.
A amuțit și lacul, au adormit și fluturi
Pădurea-n tainic freamăt se leagănă-n amurg
Din deal suav răsună cântări din glas de
bucium,
Când umbrele-nserării peste livezi se scurg.
Ce tainică-nserare mi te aduce-aproape!
Respiri în glas cu codrul ce știe dorul tău
Sub umbră de mesteceni, în clipocit de ape
Îmi strigi să-ți fiu aproape că-ți sunt
sortită eu.
Doar greierii mai cântă prin iarba de mătase
Din înălțimi doar luna lucește peste stânci
De ce numai cu tine pădurea mi-e acasă
Și stelele-s aproape la pieptu-ți când mă
strângi?
Ai strâns în palme cerul și l-ai făcut cunună
Ușor mi-ai prins-o-n plete când vântul adia
Mi-ai spus în noaptea-aceea ... - Noi fi-vom împreună
Ne leagă cer și stele și toată dragostea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu