România

România
Se afișează postările cu eticheta cireșe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cireșe. Afișați toate postările

duminică, 17 iunie 2018

Scriitori contemporani - Ica GĂRGĂLIE, Azi...










Ica GĂRGĂLIE - România
                                                                                                                  



                                               AZI...

                    Azi mi-am prins în păr fire de argint
                         Nu am multe toamne...Ce ușor mă mint!!!...
                             Am doar primăveri, în lila mă îmbrac,
                                  Sunt în anotimpul florilor de mac

                                        În zori mă trezesc cu privighetori
                                             Ciocârlia-mi urcă triluri pân' la nori...
                                                  Eu culeg din lan roșii flori de mac,
                                                       Spice și cicoare... cunună să-mi fac

                                                        Cu privirea sus, dincolo de nori,
                                                             Iau din cer azurul și îl pun în flori
                                                                  Și din albăstrele îmi fac un buchet,
                                                                       Lângă ele pun un zâmbet discret...

                                                                            Îmi pun la urechi cireșe- cercei
                                                                                 Și mă ninge vara cu floare de tei
                                                                                      Cu parfum de roze seara mă răsfăț
                                                                                           Să nu vină iarna! ...Nu vreau să îngheț!...




luni, 13 iunie 2016

Anotimpul iubirii














S-au copt cireșile de mai,
dar  teiul încă n-a-nflorit,
l-așteapt- albine în alai
în pragul verii-n răsărit.

Iar păsări mici de prin zăvoi
apleacă ramuri de copaci,
în zbor, când joaca le e-n  toi
și se avântă-n sus dibaci.

Fragii în floare prin pădure
te-ademenesc să zăbovești,
cu sufletul,  plin de iubire,
la-ntreg frumosul să privești.

La margine de lăstăriș
mustește dorul inimii,
sub clar de lună, pe furiș,
să-ți fur cu drag, săruturi mii.

Și-nlănțuiți să consfințim
 unirea noastră-n căsnicie,
iubirea să ne-o întețim
cu focul karmei pe vecie.

Ușor plutește  gândul meu
de vânt condus, în adiere,
spre ținta ce va fi mereu
un drum croit spre fericire.

S-au copt fiorii inimii
prin sentimente-mpărtășite,
culegem roada patimii

în armonii desăvârșite.