Să plec din astă viaţă
cine nu mă lasă?
Nu cred că timpul va merge
şi când voi sta pe loc,
mai bine zbor în dimineaţă
când zorii roua-şi lasă,
spre a-mi împlini destinul
cel fără de noroc.
Căci limitată-i viaţa
în zi, până-n-nserat
se derulează iute,
mosoru-i terminat.
Culeg cu dor iubire
pe drumu-i, câtă pot,
şi zbor din floare-n floare
dulce nectar să sorb.
Îmi iau uşor tainul,
din zbor în zbor petrec,
cu timpul şi cu soarta
nu vreau să mă întrec.
Din viaţă plec... şi gata!
Cu viaţa nu mă joc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu