Să n-aveţi teamă de-a iubi, versuri Constantin Gavrilescu

Vă las să pribegiţi prin stele
S-alegeţi calea pentru vise,
În nopţi, să croşetaţi dantele,
Din iţe de amor să faceţi plase.
Să împletiţi din dragoste poveşti
Cu Feţi frumoşi, Ilene Cosânzene,
Pe bolta cerului să vă plimbaţi,
Să prindă cheag iubirea care vine.
Vă las imaginaţia să zburde
Când cerul nopţii este făr'de nori,
Luceafărul şi Luna pot doar vede
Cum liberi sunt ai dragostei fiori.
Să n-aveţi teamă de-a iubi.
Pe cer sunt îngeri ce vă ocrotesc,
Atunci când Luna doarme liniştit,
În răsăritul zilei, asta ei doresc.
Vă las să pribegiţi prin stele,
Indiferent de calea ce-aţi ales,
Şi chiar de dorurile-s grele,
Să nu uitaţi de-amorul ce-aţi cules.
Răsune-n noaptea care vine
Cântul iubirii care a rămas,
Regina nopţii ne va spune
Tumultul dragostei, în fiecare ceas.

Poemul rozei, versuri Constantin Gavrilescu

Frumoasa mea din vise se arată,
E trandafirul nunţii... la altar,
În alb, mireasă, pură toată,
Zâmbind la cer primieşte-n dar

Simbolul dragostei aprinse,
Un roşu trandafir ca-n paradis,
De ramele tabloului cuprinse
Stau trandafir, şi fata mea din vis.

Ea vine-n fiecare zi pe înserat,
Nu are voalul de mireasă ridicat,
Uşor păşeste în ungherul minţii,
Spre a-mi şopti în taină de-ale vieţii.

Cei dincolo de pânza înrămată?
E doar iluzia că am trăit odată
Iubirea, o poveste minunată,
Păstrată-n inimă, curată.

Frumoasa mea din vise se arată
În fiecare noapte la culcare,
Privesc la chipul ei de fată...
E trandafirul, e regina floare.