ce mă îngroapă până la brâu,
văd roşu mac ce se ivește
sub un nor mic care-l umbrește.
Frumos din lan a răsărit,
grâul din holde a pălit,
dar se mândreşte, şi-i iubesc
petalele ce îi lucesc.
Vine și vântu-n adiere
discret, pe micul mac îl cere
cu el ca să plutească-n dans,
și-l leagănă-n ritm de vals.
Oh! Macului dansul îi place,
şi unduirea vântului vivace,
şi-i mândru că fost primit
de spicele de grâu, și e iubit.
În lanul spicelor de grâu
stau îngropat până la brâu,
c-un şevalet pe-a cărei pânză
pictează mâna mea cea dârză.
Așa rămâne-va mereu,
în holda blondă, macul meu,
iar în muzeu va fi un star,
dar și în lan, la vară iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu