Antologie „În așteptarea lui Moș Crăciun - Petre Prioteasa

Petre PRIOTEASA

      România

                                                        CĂTRE MOȘ CRĂCIUN 

                                                        Moș Crăciune, Moș Crăciune,

                                                       Am să-ți spun o rugăciune,
                                                       Jucării nu am deloc,
                                                       N-am cu ce să mă mai joc,
                                                                 Uite ce mi-a mai rămas:
                                                                      O paiață fără nas
                                                                           Și-un urât de maimuțoi
                                                                                Fără ochii amândoi.
                                                                           Aș avea doar o dorință
                                                                      Ca năstrușnică ființă,
                                                                 Să nu te superi pe mine,
                                                            Cam zburdalnică, vezi bine!
                                                       Dar eu sunt ascultătoare
                                                  Și părinților datoare
                                             Sunt micuță gospodină,
                                        Știu să fac gogoși la cină,
                                                                           Mereu îmi ascult părinții
                                                                                Și cu pastă îmi spăl dinții,
                                                                                     Împărțim tot ce avem
                                                                                          Și ne-ajutăm cât putem.
                                                                           Mama, tata-s mulțumiți
                                                                      Că-i ajut mult pe părinți,
                                                                 Au încredere în mine,
                                                            Fac numai ce le convine,
                                          Nu îi supăr mai deloc,
                                               De-aia vreau și eu un joc
                                                    Pentru-o fată șugubeață
                                                         Ca să devin mai isteață.
                                                                                      Iar a doua rugăminte
                                                                                      E iubirea de părinte:
                                                                                      Adu-le lor sănătate
                                                                                      Că eu voi învăța carte
                                                                                      Și pe toți ne mulțumesți
                                                                                      Cu o „CARTE DE POVEȘTI”!

Metamorfozele inimii > Ștefania Burnea - poezii de dragoste

Ștefania Burnea - com. Cerăț, jud. Dolj

            

                             ÎNCERCĂRI  

  

              Mi-am presărat gândurile în nopți 

                   Și-aș fi vrut să-ți fiu una dintre stele,

                        Ca ție să-ți deschid uitate porți, 

                   Sau       

                        Ca să te aducă-n câmp cu viorele. 

                             Mi-am dus și șoaptele-n pustie 

                                  Și-aș fi vrut acolo să răcnească, 

                                       Să fie primăvara ce-o să vie, 

                                  Sau    

                                       Să fac văzduhul să se limpezescă.

                                            Mi-am dus și visele in neștire

                                                 Și aripi le-am pus să zboare, 

                                                      Să se-ntrupeze  din sfântă amintire,        

                                                 Sau        

                                                      Să trăim sub poala cerului mare. 

                                                           Mi-am tot plimbat cuvinte pentru doi 

                                                                Și-aș fi vrut s-aducă soare pe la tine, 

                                                                     Ca să-nflorim ca floarea de trifoi,  

                                                                Sau 

                                                                     Pe raza lui cale să-ți faci la mine.

                                                           DE-AI VREA...  

                                    De-ai vrea să-mi ușurezi cărarea înspre tine, 

                                    Tu timpului i-ai învârti tainic spirala,    

                                    Mi-ai dărui și raze de soare puține  

                                    În asfințitul ce-i desface vieții poala.

                                    Tacerilor le-ai glăsui din vechi răvașe,

                                    Nădejde mi-ai dărui în drumul ce-l urc,

                                    Miresme tari ai da cucutei ucigașe,

                                    De m-ai îmbrățișa, nici calea n-o încurc. 

                                                                                                                        

                                    Arată-te lucind din lumea unde ești 

                                    Și nu te mai ascunde în geana unui nor, 

                                    Din colțurile stelei nu sta să mă privești 

                                    Când trec sub raza lunii ca singur trecător!

                                    Tristeții din zi sloboade-ncatușarea

                                    De biet pribeag cu-a lui desagă de-agonie  

                                    Și fă ca în soare să-ți simt îmbrățișarea 

                                    Să te sărut cât pot în macii din câmpie!

                                    Mă trece timpu-n voie din ieri în mâine,  

                                    Prezentul mi-l topește în candela visării,

                                    De umbră ești, hai, vino, fii iar lângă mine, 

                                    Alesul regăsit la marginea cărării!

                   

                                                                                                                                

                                                                            NOSTALGIE

                                                       Mă urmărești mereu printre atâtea gânduri  

                                                  Când timpu-i dus și-i pică lacrima-n pietre,

                                             Când peste pământ se-aștern norii în pâlcuri, 

                                        Când și pe cer palida lună mai mult se pierde.

                                                                                   

                                            Mă rătăcește timpu-n clipele de ieri

                                       Când în decor rămas-a doar o bancă goală, 

                                  Vin peste mine șoapte în triste adieri 

                             Și-n foșnet de frunze moarte  clipa zboară.

                                                                                          

                             Acum când liniștea tăcerii e durere 

                        Tot simt cum umbre călatoare-mi amintesc 

                   Când am gustat flămânzi a ceasului plăcere,   

              Esența ni-era cuvântul drag „Trăiesc”.

          Ne amăgeam pe luciul mării cu nădejde, 

               Visam s-atingem creste pe muntele pleșuv,

                    Întineream iubind ca pruncul ce zâmbește 

                         Străini de ce-ar aduce al vremilor năduf.

                              Ne balansam în joc spre infinit frenetic 

                                   Când zorii blânzi se despicau încet la geam, 

                                        Eram ca doi nebuni cuprinși în dans bezmetic 

                                             Și, în vis, doar cer albastru infinit aveam.

                                             Trăiam doar clipa ce-și semna eternitatea,

                                                  Străini  de tot si toate câte au fost și sunt,

                                                       În visul de-azi nu-i regăsesc intensitatea,

                                                            Mi-e greu să privesc al vieții adevăr crunt.

                                                          Suntem ca doi străini în lumi ce nu se ajung,

                                                     Trăim în timp, prezentul doar ne desparte,

                                                 Suntem  chemare vie într-un suspin prelung,

                                            Suntem   frumoșii amintirilor deșarte. 

    

    

        

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Mariana BRATU (ŞOAVĂ)

Mariana BRATU (ŞOAVĂ) - Giurgiu

                           DRAGOBETE

                   Dragobete te-aşteptam să vii

                             Să trezeşti sentimente mii

                                       Căci dragostea face minuni

                                                 Aşa se spune din străbuni.

                                                 Dragostea curată nu-i un joc

                                                           Când spui „te iubesc” simţi că iei foc

                                                                     Cu toţii ştim cum e să iubim

                                                                                Pe cineva, pe care-l îndrăgim.