România

România
Se afișează postările cu eticheta culoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta culoare. Afișați toate postările

duminică, 25 februarie 2018

Iubirea sub semnul Dragobetelui - Carolina Baldea









Carolina Baldea
 Teiuș, jud. Alba




                                                      

                                                   ÎN OCHIUL MEU DIN SUFLET

                                         Sub pleoapa coborâtă eu chipul ți-l ascund,
                                               Privirile străine nicicând să nu-l atingă,
                                               Să te feresc de toate, doar eu să ți-l pătrund
                                               Din curcubeu petale, prefac ca să te ningă!

                                               Te-acopere culoarea, preschimbă-te-n culoare,
                                               În irisul din ochii-mi doar să te regăsesc, 
                                               Vulcan pe din-năuntru, afară ieşi candoare
                                               Şi pentru amândouă cu trupul meu plătesc!

                                               În ochiul meu din suflet te-acopăr cu o geană
                                               Să nu te afle nimeni că viețuieşti în mine, 
                                               De când respiri acolo, mă simt uşoară pană
                                               Nimic nu-mi e de lipsă, căci mă hrănesc cu tine!

                                               Şi nimeni, niciodată, n-o să-ți cunoască chipul
                                               Şi trag perdele albe, satin să te ascundă,
                                               Cu fire de mătase am să te cos în suflet,
                                               Doar ochiul meu, din mine, voiesc să te pătrundă!






miercuri, 15 februarie 2017

Dunia Pălăngeanu - Giurgiu
















                                                           ZĂDĂRNICIE

                                                  Înflorit,
                                                  sufletul meu precum cireşul
                                                  picurându-şi mireazma târzie
                                                  cuvintele -
                                                  albe catarge
                                                  invocând
                                                  boarea semeţelor ţărmuri…
                                                  doar luna
                                                  întorcându-şi privirea,
                                                  mai fulgeră cu palidul corn,
                                                  tăcerea
                                                  care-a nins între noi.

























          ÎȚI DAU ÎNTÂLNIRE ÎN ACEST POEM

              Îți dau întâlnire în acest poem
                        sub faldul înfrigurat al cerului
                                  răscolind luminată câteva amintiri
                                            aşezând cu grijă pe spătarul scaunului
                           pe cele obosite
                                     pe cele deprimate
                                               pe cele iremediabil pierdute
                                                          căutând un nou prilej
                                                                    de a te revedea.
                                                        Târziu,
                                                                  un tăvălug de-ntuneric
                                                                  îmi va zdrobi cu lăcomie încheieturile
                                                                  condamnându-mă la moarte sigură
                                          de prea multă culoare
                                de prea multă mireasmă
                                                            de-albastru venin…




















                                                                                           DOR DESTRĂMAT

                                                                                             Când m-am trezit
                                                                                   eram un fluture
                                                                         nemângâiat
                                                               pe flori
                                                     visul nu se sfarşise
                                           iar prin aer
                                 plutea senin
                       albastru venin
                                 dor destrămat
                                           sub cer depărtat
                                                     ningea cu petale
                                            de soare
                                  amare
                                        amintirile lăsau urme
                              direct pe nori
                    resemnare
                                     fiori
                                şi-o noua zi începea
                                          ca o maree
                                          de culori
                                          în zori.