Angela MUNTEAN-MÂNDÂCANU
Republica Moldova
OGLINDA ABĂTUTĂ
Oglinda abătută-n dimineață
Îmi piaptănă o tâmplă argintie,
Dar îmi zâmbește vizavi în față,
Dându-mi binețe-n ziua ce-o să fie.
Cât gându' înăbușit i l-am rostit,
Și-a mistuit un cuget pe ascuns,
Dar azi, când nepoțica m-a trezit,
Eu grija ,,ei” n-o port, parcă-n adins.
Mi-am dojenit oglinda supărată,
Lipind o frunză galbenă pe ea,
Spunând să nu-ndrăznească niciodată
Să fie abătută-n fața mea.
DOAMNE, FĂ SĂ VINĂ MAMA
Doamne, fă să vină mama,
C-a plecat de-un an de zile,
A trecut de-acum și toamna,
Dar măicuța nu mai vine...
Ne-a lăsat cu bunicuța
Pe toți trei, o ascultăm,
Doar când scârție portița
Noi în prag toți alergăm.
Doamne, fă să vină mama,
Nu vreau bani, nici jucrii,
Vreau să mă cuprindă mama,
NU CĂUTA RĂSPLATĂ
Nu căuta răsplată
La orice pas făcut,
Căci soarta câteodată
Iubește cu-mprumut.
Nu-ți pune mască rece
De cărturar sau sfânt,
Ci-nvață-te a merge
În urmă la cuvânt.
Gândește chibzuit,
Tăcut și înțelept
Și-al tău cuvânt rostit
Să fie cel mai drept.
Să știi să crezi în tine,
Și-n forța ce ți-e dată --
Lumini și din tăciune
S-aprinzi câteodată.
Șă știi să crezi în tine,
Chiar alții de nu cred,
Lumini și din tăciune
S-aprinzi în nopți ce trec.
Nu căuta răsplată
La orice pas făcut,
Căci soarta câteodată
SIMFONII NEDIRIJATE
Știți câte simfonii nedirijate
Răsună printre firele de iarbă
Și câte albinuțe pistruiate
Se-mpart pe voci în floarea din livadă?
Știți câtă muzică se naște-n primăvară
Și câte doine cântă codrul meu?
Chiar de m-aș naște veșnic iar și iară,
Pe toate să le cânt nu pot nici eu!
