Afară ninge ca-n povești,
iar vântul, care a prins viață,
prin geam te cheamă să privești
tot peisajul ce răsfață.
Trezit din vis, pomul se lasă
în voia vântului turbat,
doar supărarea îl apasă
că-i gol de frunze, și-i frustrat.
Și numai vremea e de vină.
și Iarna, cu firea-i divină,
v-a-ndeplini mereu destinul.
Percepem frigul întețit
căci vântul hora
a-nceput,
cu fulgii albi
s-a înfrățit,
la sol făcându-i
așternut.
Pe ramuri fulgii
lin se-așează
în echilibru
instabil,
tenace, vântul îi
valsează
fiind bucuros ca
un copil.
Și iată! Totu-i Paradis!
Sclipesc steluțe
pe zăpadă,
feeria nopții
pare vis,
lăsând miracol să
se vadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu