Rapsodie de primăvară

Pe cupola ca de sticlă
se zăresc nori jucăuși,
dar va fi curând o pâclă
din cei negrii, suprapuși.

Hârjoneala lor grăbită
opturează totu-n jur,
doar o rază spilcuită
etalează al său nur.

Când cupola va fi-nchisă
cu nori gri, ca printr-o sită
către sol va fi trimisă
ploaie, de vânt răvășită.

Ziua-mi este compromisă
dar privesc ploaia prin geam,
simfonia proaspăt scrisă
în surdină-i distingeam.

Primăvara-i instalată,
mugurii spre cer zâmbesc,
prin clepsidra răsturnată
curge ciclul pământesc.