România
MARELUI EMINESCU
Veşnicia când se-adună,
Vântul bate, frunza sună,
Numai tu rămâi prin veacuri
Dor de codri şi de lacuri.
LUI EMINESCU
Vremuind cu tot firescu’
Vreme trece, vreme vine;
Doamne-al nostru, Eminescu,
Ne gândim cu drag la tine.
Codrul oglindit în lacuri,
Tot mai freamătă de dor,
Iar luceferii, de veacuri
Îşi urmează drumul lor.
Şi se schimbă Preşedinţii
Şi Guvern după Guvern,
Doar în cerul ‘nalt al minţii...
