Prin clepsidră,
azi în viaţă,
strecurându-se tiptil,
subţirel precum o aţă
dar arzând ca un fitil,
și privindu-mă în faţă
zeul dragostei, Amor,
trage arcul, și-o săgeată
inima-mi umple de dor.
Uită, dar și-aduce-aminte
să-mi rostească-ncetişor,
la ureche vorbe multe
azi, despre un nou amor.
Las, nisipul lin să cadă
din clepsidra vieții mele,
și în soarele ce scaldă
soarta-mi plină de mistere
încerc iarăși să-i fac faţă
unui dor ce mi-e menit,
și pe-Amor ce mă învață
cum să fiu din nou iubit.
Minunate versuri!
RăspundețiȘtergere