Cele mai frumoase creații literare românești - Mioara Ardieleanu

Mioara ARDIELEANU
        România

                                                                     24 IANUARIE

               Ne ninge frunţi, zăpezi

                     Murdare de cuvânt,

                          De îndoieli, de ură…

                                Şi nu mai credem

                                     În sihaştri şi ce-i sfânt,

                                          În frați, prieteni şi părinţi

                                                De voie zăvorâţi

                                                     Doar într-un cânt,

                                                          Melodios, plin de trădare…

                                                               Ne este trupul un veșmânt

                                                                    Cu vifor și uitare,

                                                                                                                         Cu zborul frânt

                                                                                                                    În clipele imaginare…

                                                                                                               Uitarăm și de jurământ,

                                                                                                          Când frați de cruce

                                                                                                     Pe acest pământ,

                                                                                                Războaie câștigam,

                                                                                          Alungând hoarde năuce…

                                                                                     Uniți de-om fi, se înspăimânt

                                                                                Şi or fugi în văgăuni

                                                                           Călcate doar de vânt

                                                                      Şi de tăuni…

                         Fiţi regi între pășuni,

                              Senini sub cușma încercată,

                                   Cu doine, rugăciuni,  

                                        Iubire adevărată…

                                            În suflet să vă fie împletire

                                                  De dragoste frățească,

                                                       De adevăr și de cuvânt

                                                             Plini de lumină,

                                                                  Să fiţi uniți în tot ce ne animă,

                                                                                                           Să fiţi ca brazii la tulpină...

                                                                                                      Lăsaţi graiul care vă seduce,

                                                                                                 Fiţi foc prin psalmii

                                                                                            Ce vă vor conduce

                                                                                       Prin grădina Maicii Sfinte,

                                                                                  Fiţi pavăză şi adevăr,

                                                                             La hotare veșnici tineri,

                                                                        Fiţi români adevăraţi,

                                                                   De iubire înflăcăraţi...

Gheorghe Tăttărescu - Renaşterea_României

Cele mai frumoase creații literare românești - Dunia Pălăngeanu

Dunia PĂLĂNGEANU
         România
                                SEARĂ DE IANUARIE

                          Era seară și iarna nu mai venea
                               străzile visau cum fulgii ușori
                                    se așezau pe case-arabesc de catifea,
                                         îmbrățișând pomii cu reci fiori .

                                              Luna părea un taler albit
                                                   pe cerul unit cu pământul de beznă
                                                        mai trecea în blănuri un trup feminin
                                                             cu zăpada trecută de gleznă.

                                                                   Departe amorțită la margini de burg
                                                                        dimineața pregătea suflarea-i de ger
                                                                              și visul transformat în imagini ce curg
                                                                                    sub pleoape de-ametist și mister.

                                                                                                         Giurgiu ,21.01.2020

Cele mai frumoase creații literare românești - Ioana Bocicu.

Ioana BOCICU
     România
                                                    DE VORBĂ CU LUNA

                                        De ce taci lună sau ceva nu-ți place,

                                        Ai învățat și tu că de aur e tăcerea?

                                        Sau ai auzit că celui care tace...

                                        Îi picură mereu pe buze, mierea.

                                        Când seara-i luminată cu lumina ta,

                                        Mă simt și eu un pic mai protejată,

                                        Simt că mă iubește și pe mine cineva,

                                        Nu sunt jucăria într-un colț uitată.

                                        Când te-arăți și lumina-ți strălucește,

                                        Ești frumoasă și plină de mister...

                                        Steluțelor din jurul tău, lumina le lucește,

                                        Păcat...că toate pân” la ziuă pier.

                                        Viața noastră e mister pe-acest pământ,

                                        Nu știm dacă de mâine vom mai exista,

                                        Dar atât cât mai avem cu viața legământ,

                                        Lună, să ne dai puțin din strălucirea ta.

                                        Tu știi să faci o noapte să fie frumoasă,

                                        Să creezi un peisaj ca-n paradis...

                                        Te rog trimite-mi o micuță rază

                                        Să-mi pot aprinde lumina unui vis.

                                        Măcar un vis...din atâtea mii de vise,

                                        Să pot schimba această lume-n bine,

                                        Sau un vis cu taine nepătrunse...

                                        Să-mpart pe-acest pământ, iubire.

                                        Tu care-aprinzi lumină-n sufletul pustiu,

                                        Trimite-mi putere cât sunt pe pământ,

                                        Să mă pot întoarce când n-o să mai fiu,

                                        În sufletele celor... pe care i-am iubit.

Cele mai frumoase creații literare românești - Florinela Rusu

    Florinele RUSU
        România

                                                          POMUL DRAGOSTEI

                                   Ai să vezi, iubirea mea, că mai trece înc-o iarnă,

                                   Iar când primăvara vine, de pe sub nămeți topiți,

                                   Ne vor crește peste pleoape muguri noi, treziți de goarnă,

                                   Care va suna în zare, peste codrii înverziți.

                                   Ca doi pomi crescuți aievea din aceeași rădăcină,

                                   Ne vom umple cu mănunchiuri de flori albe și de frunze.

                                   Ne-or ierta zăpezile că le-am căutat pricină,

                                   Când ne-acopereau în falduri albe, ca și niște pânze.

                                   Ne-a golit iarna de toate, suntem doi golași, ca puii

                                   Dintr-un cuib de rândunică ce-au ieșit abia din ouă

                                   Și-i acoperă cu-aripa ca să nu-i zărească ulii,

                                   Sau să-i ude pe la streșini când afară stă să plouă.

                                   Am să te-nvelesc iubite dacă frigul te-o cuprinde,

                                   Mâinile ți le-oi fura și-am să le ascund în sân,

                                   Iar tu le vei scoate numai când, din coșul cu merinde,

                                   Vei gusta din bunătăți, implorând să mai rămân.

                                   Hai pe câmp, unde nu-i nimeni și sub razele plăpânde,

                                   Să-nflorești în alb cireș, eu în floare roz de măr,

                                   Pe care or să le fure copilași cu guri flămânde,

                                   Când vor fi coapte pe ram multe, parcă fără număr.

                                   Ne vom aduna iubirea în doi pumni aduși la gură,

                                   Iar sămânța scuturată dintr-un fruct copt și zemos,

                                   O vom arunca cu grijă pe sub brazde de-arătură,

                                   Să răsară primăvara pomul dragostei frumos!

                                                                                   B22 ianuarie-2020