România

România

joi, 28 martie 2019

VISUL POETULUI - Ela Bălescu









                                                                                            Ela BĂLESCU
                                                                                           România
           
                                      
                  VISUL POETULUI

                                                                             Prin scris eu m-am pierdut visând
                                                                        Și scriu oriunde și oricând
                                                                   Viața o colorez precum un curcubeu
                                                              ELA sunt, așa sunt eu.

                                                         Prin scris, poezia o îmbrac
                                                    Scriu de zor, deloc nu tac
                                               Despre nori, soare, ploaie sau vânt
                                          Despre tot ce-i pe pământ.

                                                      Sunt om bun, eu nu sunt sfânt
                                                           Eu prin scris, dau culoare la cuvânt
                                                                Cât trăiesc pe-acest pământ
                                                                     Cuvântul VIAȚA - TE IUBESC-

                                                                          Cuvânt curat, cuvânt firesc
                                                                               Chiar dacă soarele este în asfințit
                                                                                    Să știi tu cititorule, că tot ce-am scris
                                                                                         A fost, este și va fi un vis, nu te-am mințit.



                                                                   INSOMNIA TIMPULUI

                                         Aș vrea timpul să aibă insomnie
                                             Oamenii să întinerească
                                                  Să rămâna copii.
                                                       Timpul trăit al copilariei
                                                            Frumos precum florile câmpiei.

                                                                     Cine oare știe leac?
                                                                     Viața să rămână Veac
                                                                     Așa vreau eu și tot zic
                                                                     Timpul vieții să-l ridic

                                                                                                 Gândul meu, el tot mai speră
                                                                                            Omenirea, înca o Eră
                                                                                       Să luam tot de la început
                                                                                  VIAȚA - V E A C - ca împrumut.



TRAG PRIMĂVARA DUPĂ MINE - Ludmila Maciuga










Ludmila MACIUGA
           Italia

     
       TRAG PRIMĂVARA DUPĂ MINE

          În adâncimea cerului albastru,
               Cu gândul,mă scufund în infinit,
                    Creatorul e grande-maestru,
                         Din norii suri,flori albe a zămislit

                              Văzduhu-i plin de dulci parfumuri,
                                   Primăvara cu drag,m-a îmbrățișat.
                                        Mă retăcesc prin labirint de drumuri.
                                             Primăvara ușor,m-a înaripat.

                                                  Trag primăvara după mine,
                                                        Zboară,atâtea păsări,pe alături,
                                                             Nouri se desfac în roiuri de albine,
                                                                  Câmpiile aștern iarba în pături.

                                                                       Pe alocuri,este o splendoare.
                                                                            Parfumate lacrimioare,violete,
                                                                                 Se invesc fermecătoare,
                                                                                      Mă salută jingaș,mărgărite.

                                                                                           Misterioasă forță,de natură,
                                                                                                Ce înflorește pe neaparat,
                                                                                                     Timpul e de aur,nu are măsură ,
                                                                                                          Muguri cresc pe neașteptat.

                                                                                            Cu primăvara mă i-au la dans,
                                                                                            Îmi cresc aripi la picioare,
                                                                                            Mă ademenește păna la ecstaz
                                                                                            Și-am uitat unde mă doare.