România

România

joi, 31 ianuarie 2019

România, te iubesc (antologie literară online) - Nicu Doftoreanu













Nicu DOFTOREANU
           România
                                                       TANGOU pentru CUZA

                                                                        Motto:
                                                                           Unirea, Naţiunea a făcut-o!
                                                                           Mihail Kogălniceanu (1817- 1891)

                                                        Nu curgea laptele, nici mierea
                                                        Când Cuza a preluat puterea
                                                        Și nu eram încă regat,
                                                        Dar el a fost cu-adevărat
                                                        Ales ca domn în două țări
                                                     CARE DE FAPT ERAU SURORI!
                                                        Doar că,          
                                                                                          ...perioada ulterioară
                                                        Urmată de schimbări în țară,
                                                        Prin care Cuza a-ncercat
                                                        Să facă PRINCIPATUL stat,
                                                        N-a fost pe placul tuturor,
                                                        Dar mai ales
                                             ...Boierilor.
                                                        Așa că-n masă l-au trădat
                                                        Și l-au forțat de-a abdicat!
                                                        Cam asta-n mare... s-a-ntâmplat
                                                        Dar tot nu știm cu-adevărat
                                                        De ce un om deplin iubit
                                                        De un norod năpăstuit,
                                                        Ne-a părăsit așa rapid!

                                                        Cât Cuza a fost domnitor
                                                        Ne-a pregătit de viitor!
                                                        De-aceea amintirea lui
                                                        E vie-n cartea neamului,
                                                        Și-a inspirat tot ce-a urmat,
                                                        După Unirea într-un stat:
                                                         Speranța că Independența
                                                         Va defini apartența
                                                         La noua eră luminată
                                                         Ce-a funcționat precum o vatră
                                                         În care s-a topit mândria
                                                         Spre a renaște ROMÂNIA!

Alexandru Ioan Cuza


                                                                     TANGOUL ISTORIEI


                                                                      Cu roua speranţelor
                                                                      Plângea iarba arsă
                                                                      şi ochii căutau cerul
                                                                      Tivit cu  boarea primăverii,
                                                                      Dar cerul i-a rănit...
                                                                                                          Pentru că era IARNĂ!

                                                                      Cu sângele pietrelor
                                                                      Se-acopereau speranţele…
                                                                                                 și ochii căutau lumina
                                                                      Limpezită de spuma întunecatelor adâncuri…
                                                                      Dar apa…
                                                                                   încremenise-n plin surâs...
                                                                             Căci revenise IARNA!

                                                                      Şi-atunci,
                                                                      Încercuitã de două ori,
                                                                      Nedumerirea a ţâşnit din cupa neputinţei
                                                                      Strivind al nemişcării mit.
                                                                                          Şi s-a făcut UNIREA!

                                                                      Se va mai face de-o fi cazul!
                                                                      Pentru că EA,
                                                                      Culoarea sentimentelor,
                                                                      A revenit la albul sclipitor al purităţii … TRICOLORE
                                                                      Şi-acum ne bucurăm când este
                                                                                                                    IARNĂ.




                                                        TANGOUL CONTINUITĂŢII

                                                             Glasurile celor care au strigat:
                                                          „NOI VREM SÃ NE UNIM CU ŢARA !”
                                                             S-au ridicat din adâncurile Milcovului,
                                                             Cel secat ditr-o sorbire,
                                                             Urma lor pierzîndu-se undeva,
                                                             Într-o sclipire de tunet,
                                                             Dincolo de barda lui MIHAI...
                                                             Pentru că visul dintodeauna,
                                                             Al celor legănaţi în braţe de CARPAŢI
                                                             A  fost: UNIREA!
                                                                           UNIREA!!
                                                             Vis pentru împlinirea căruia
                                                             Nenumăraţi bărbaţi ai neamului
                                                             Şi-au cioplit destinul în piatra timpului ,
                                                             Râzînd neînfricaţi în faţa neantului...
                                                             Ştiindu-se legaţi  de glie ...
                                                             Pentru că axa noastră de simetrie ,
                                                                                                     Se ştie
                                                             Sau nu se ştie,
                                                             Dar aşa este ..
                                                             Îşi are originea
                                                             În regiunea
                                                             Unde încep şi sfîrşesc
                                                             Durerile Carpaţilor
                                                          SARMISEGETUZA.


   Hora Unirii (Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române)



România, te iubesc (antologie literară online) - Ala Mîrza-Turbal










Ala MÎRZA-TURBAL
 Republica Moldova


                                                                 PĂMÂNTUL ȚĂRII  

                                                                                      Pământ frumos, Pământ bogat, 
                                                                                 Vândut, trădat, tăiat, furat, 
                                                                            De soarta grea, prea mult bătut, 
                                                                       Însângerat la Nistru, Prut,
                                                                  Călcat de tancuri și-mpușcat, 
                                                             Și părăsit, și nearat,
                                                        Lăsat paragină, pustiu, 
                                                   Dar încă hrănitor și viu, 
                                              La mila Omului sperând, 
                                         Spre Cerul azuriu privind 
                                    Cu ochi de lacuri mari, furate, 
                               De iazuri mici, ...privatizate,   
                          Și  respirând cu rari plămâni 
                     De arbori, zilnic - mai puțini, 
                Cu aer greu și otrăvit, 
           Cum oare-ai supraviețuit? 

                     Pământ bogat, Pământ frumos, 
                          Cum oare-l rabzi pe cel hidos, 
                               Care-a distrus, cu cizma grea, 
                                    Țărâna sfântă, viața ta? 
                                          Cum oare-l ții pe cel lingău,  
                                               Ce-și bate joc de Neamul său,     
                                                    De Limbă, Datini, de Străbuni,  
                                                         De tot ce ai  mai Sfânt, mai Bun?
                                                              Nu vezi? Se-nchină la străini, 
                                                                   Vrea să te vândă la păgâni, 
                                                                         Nu te dorește întregit, 
                                                                              Îți vrea Poporul despărțit, 
                                                                                   Cu inima-i pustie, crudă, 
                                                                                        De Frații săi, nu vrea s-audă... 

                                                                         Pământule multpătimit,  
                                                                    Pământ preabun, neprihănit, 
                                                               Îi vei primi în sânul tău  
                                                          Pe cei care-ți aduc doar rău?
                                                     Îi vei primi pe trădători  
                                                Când va veni și ceasul lor?  
                                           Creat de Cer, cu bunătate,  
                                      Suporți atâta nedreptate, 
                                 CHIAR DE TE DOARE, IERȚI, PLÂNGÂND,
                            PĂMÂNT IUBIT, DAR PÂNĂ CÂND?...  


Cobani, Republica Moldova


                                                                                  CE E MOLDOVA?

                                                                                     E-o palmă de rai,
                                                                                          E cântec de nai,
                                                                                               E rece izvor,
                                                                                                    Pământ roditor,
                                                                                                         E pom înflorit,
                                                                                                              E lan pârguit,
                                                                                                                   E poama din vii,
                                                                                                                        E tril de copii
                                                                                                                             Cu sete de carte,
                                                                                                                        E zid de cetate,
                                                                                                                   E Nistrul bătrân
                                                                                            Cu valul său lin,
                                                                                                         E codrul-haiduc,
                                                                                                    E şoapta de nuc,
                                                                                               E hora străveche,
                                                                                          Ce n-are pereche,
                                                                                     E doina străbună,
                                                                                          Ce neamul adună,
                                                                                               E rană fierbinte
                                                                                                    Cu sfinte morminte,
                                                                                                         E ŢARĂ de GLORIE
                                                                                                              Cu slavă-n istorie,
                                                                                                                   E-altar de CREDINŢĂ
                                                                                                                        Şi de SUFERINŢĂ,
                                                                                                                             Cupole înalte
                                                                                                                         Şi grele păcate,
                                                                                                                    E veşnicul DOR,
                                                                                                               Lung, tânguitor,
                                                                                                          De-a fi ÎNTREGITĂ
                                                                                                     Şi nu CIOPÂRŢITĂ,
                                                                                                E dorul de PACE,
                                                                                           Ce multor nu place,
                                                                                      E DORUL de FRATE,
                                                                                 De INTEGRITATE!  

Râul Prut, Republica Moldova



              DOR DE ABACLIA


          Departe-s de casă, departe…
               Şi-aceste meleaguri îmi plac,
                    Dar gândul adesea mă poartă
                         La tine, sătucul meu drag.

                              Văi mândre privirile-mi fură,
                                   Stânci nalte, cascade m-atrag,
                                        Dar sufletu-mi cere căldură
                                             Din stepa-ţi fierbinte, sat drag.

                                                   Aici, între splendide maluri,
,                                                      Îşi poartă azi Nistrul cărunt
                                                            Povestea-i pe coame de valuri,
                                                                 Aş sta ore-ntregi să-l ascult,

                                                                      Da-n minte alt râu îmi apare –
                                                                           Cogâlnic. Al câtulea veac
                                                                                 Vrea setea grea să ţi-o potoale
                                                                                      Cu apa-i puţină, sat drag!

                                                                                             Şi-aicea cresc roade mănoase 
                                                                                                  Şi mere, şi pere se fac,
                                                                                                       Da’-mi pare că nu-s mai gustoase
                                                                                                             Ca poamele tale, sat drag.

                                                                       Când plec de la tine, cu gândul
                                                                            Că voi reveni mă împac,
                                                                                 Mă-nchin sărutându-ţi pământul
                                                                                      Cu sacrele-i datini, sat drag.

                                                                                            La BAŞTINĂ gândul mă cheamă,
                                                                                                 Mi-e dor de salcâmul din prag,
                                                                                                      De CASĂ, de TATA şi MAMA,
                                                                                                           De tine, SĂTUCUL meu DRAG.

Abaclia, raionul Basarabeasca - Republica Moldova