Dumitru ICHIM
Kitchener,
PSALMUL SCHIMBĂRII LA FAȚĂ
Alb duhului, subțire cum ochi n-a fost să știe,
Cu-aripa fulgerată, fără de gând stă gândul.
Cuvântul se-ncuvântă-n ison de chinovie
Primordialu-i lumen, pornit spre graiuri, bându-l.
Mi-ai risipit țărâna sub altă legiure -
Mireasmă luminoasă cum n-o visase nardul.
Nu-s razei Tale umbra? Oprește-Te Iubire
Să-Ți sorb dumnezeirea, cum zarea-și bea ghepardul.
Vecia își topește de-a dragostea secunda,
Aici, în vârf de doruri plimbi cerului grădina,
Că inima se-oprește și lasă numai unda
Luminii de Iubire, lumina sfântă, lina.
Cu flăcări răcoroase ca norul mă umbrește,
Mi-ai cunoscut adâncul, Tu știi cin' Te iubește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu