România

România

sâmbătă, 18 august 2018

Scriitori contemporani - Constantin-Nicolae GAVRILESCU, Astăzi, facem legământ













Constantin-Nicolae GAVRILESCU - România


          ASTĂZI, FACEM LEGĂMÂNT

                    Se rostogoleștre astrul
                         zilelor înfierbântate,
                              umbrele de la crepuscul
                                   par a fi înaripate,
                                        îngeri negri, dau fioruri
                                             sufletelor întristate,
                                                  năluci tainice în zboruri
                                                       au puteri nelimitate.

                                                            Întunericul domnește
                                                                 peste lumea-ndurerată,
                                                                      suferința-i scormonește
                                                                           lăsând-o paralizată,
                                                                                fără de nicio speranță
                                                                                     agonia-i prelungește,
                                                                                          plutind în nesiguranță
                                                                                               durerea se adâncește.

                                                                                                                     Sumbre vești de după colțuri
                                                                                                                zvonuri de globarizare,
                                                                                                           mii de oameni prinși în lanțuri
                                                                                                      sclavi la porți imaginare,
                                                                                                 planuri de-nrobire-n masă
                                                                                            uneltiri nerușinate,
                                                                                       lugubre fețe-n grimasă
                                                                                  pregătind asasinate.

                                                                            Timpul trece-ncet, se scurge,
                                                                       soarele răsfață zarea,
                                                                  noaptea de coșmar se stinge
                                                             și dispare disperarea.
                                                        Neam de daci cu frunte lată
                                                   suntem toți pe-acest pământ,
                                              vom conduce lumea toată,
                                         astăzi, facem legământ.






sâmbătă, 11 august 2018

Scriitori contemporani - Eugenia Enescu-Gavrilescu, Frați cu frați, să ne-adunăm











Eugenia ENESCU-GAVRILESCU - România


          FRAȚI CU FRAȚI, SĂ NE-ADUNĂM

                         Plânge neamul românesc,
                              azi, în ceas de Centenar,
                                   implorând Tatăl ceresc
                                        să-l ierte pe băjenar,
                                             c-a venit să se ridice
                                                  împotriva fraților,
                                                       ce-au rămas cuminți acasă
                                                             să păzeasc-al nost' ogor.
                                                  Plânge sufletul în mine
                                                       neamul este învrăjbit
                                                            și se luptă cu ardoare
                                                                 tot să fie nimicit.
                                                                                           Se acuză de trădare,
                                                                                      și de furturi inventate
                                                                                 de străini, ce vor să strice
                                                                            forma țării-n jumătate.
                                                                                                      Să ne văduvească, Doamne,
                                                                                                 de Ardealul nostru sfânt,
                                                                                            să-l lipească în hotare
                                                                                        hoardelor, și-al lor pământ.
                                                   Varsă ploaie, Doamne sfinte,
                                                         spală ura dintre noi,
                                                              și trezește-ne odată
                                                                   ca să ieșim din nevoi!
                                                                                            Să fim iar poporul blând,
                                                                                       ospitalier și bun,
                                                                                  cu zâmbet, ușor cântând,
                                                                             lărgind granița-n răzor.
                                                                                                       Să aducem cum a fost
                                                                                                  țara noastră românească,
                                                                                             frați cu frați să ne-adunăm,
                                                                                        România să-nflorească!



luni, 6 august 2018

Scriitori contemporani - Dumitru Ichim, Psalmul Schimbării la Față







                                                                                                                                                                                                                                                                                                          



                                                                                                                       Dumitru ICHIM
                                                                                                                        Kitchener,
                     PSALMUL SCHIMBĂRII LA FAȚĂ

               Alb duhului, subțire cum ochi n-a fost să știe,
                    Cu-aripa fulgerată, fără de gând stă gândul.
                          Cuvântul se-ncuvântă-n ison de chinovie 
                               Primordialu-i lumen, pornit spre graiuri, bându-l.

                           Mi-ai risipit țărâna sub altă legiure -
                                Mireasmă luminoasă cum n-o visase nardul.
                                     Nu-s razei Tale umbra? Oprește-Te Iubire
                                          Să-Ți sorb dumnezeirea, cum zarea-și bea ghepardul.

                                     Vecia își topește de-a dragostea secunda,
                                          Aici, în vârf de doruri plimbi cerului grădina,
                                               Că inima se-oprește și lasă numai unda
                                                     Luminii de Iubire, lumina sfântă, lina.

                                                           Cu flăcări răcoroase ca norul mă umbrește,
                                                           Mi-ai cunoscut adâncul, Tu știi cin' Te iubește!