România

România

luni, 9 iulie 2018

Scriitori contemporani - Ana MUNTEANU-DRĂGHICI, Petale de dor










Ana MUNTEANU-DRĂGHICI - România



                                                                                  PETALE DE DOR

                         Toate se trec în lacrimi de dor
                              Lăsând în urmă ecoul-fior...
                                   Secunda,de ieri înghițită
                                        Ziua, de noapte tivită...

                                             Clipa clipind la plecare
                                                  În umbra timpului tresare...
                                                       Luna plutind pe ape de cer
                                                            Raze de soare cată mister,

                                                                 Dar nu le e dată-ntâlnirea,
                                                                      Lumina imploră ivirea!
                                                                           Înflorim petale de dor
                                                                                Din sărutul cu gust de izvor.

                                                                                                                Curcubeu, oglindire de unde,
                                                                                                           Păstrează culoare-n secunde
                                                                                                       Să-mi dăruie șal peste fire-
                                                                                                  Speranță-n infinitul iubirii!

                                                                                              De brațele iubirii cuprinsă-
                                                                                         Inima de timp neînvinsă,
                                                                                    Veșnicește secunda privirii
                                                                               Albastră corolă-nemuririi!

                                                                          Clipele trec stinse de clipe
                                                                     Zborul rămâne-n aripe
                                                                Adiere de vise gondola
                                                           Privirea Veneției,consola...

                                             Pe-a timpului clapă apasă,
                                                  Veșnicia clipei să iasă,
                                                       Muza poemelor noastre,
                                                            Aură Simfoniei Albastre!

                                                                 Pământul, cu aripi albastre,
                                                                      Devine cer, străjuire de astre...
                                                                           Rază de lună, în drumul meu,
                                                                                Auresc în caratele soarelui tău!

                                                                                Clipe- adieri, oaze celeste
                                                                                     Ne-mbrățișează-poveste.
                                                                                          Petale de dor- ochi de lumină
                                                                                               Deschidem etern iubire divină...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu