Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la Români - Leonid Iacob

LEONID IACOB - Comănești, jud. Bacău

             POVESTE DE DRAGOBETE

               Într-un colţ de Rai se pare,

               spun poveştile din buni,

                         Dragostea zbura ferice

                         şi făcea prin cer minuni.

                              Ba se cobora adesea

                              şi aice, pe Pământ

                                        şi-aducea în cele inimi

                                        numa-nfiorări şi cânt.

                                             Şi toţi îi simţeau puterea

                                             ei de floare fermecată

                                                       şi-o păstrau aprinsă veşnic

                                                       ca lumin-adevărată.

                                                            Era totul doar simţire

                                                            cu izvor în zbor de îngeri,

                                                                      oamenii trăiau ferice

                                                                      fără lacrimi, fără frângeri.

                                                                                Tot atunci, ne mai spun bunii,

                                                                                 un fecior prin munţi trăia,

                                                                       chipeş şi cu boiul straşnic,

                                                                       fiu al babei Dochia,

                                                                  mesager trimis, se pare,

                                                                  de chiar bunul Dumnezeu

                                                        să dea dragostei cătare

                                                        şi trăia sus, pe Ceahlău,

                                                   sau oricum prin munţii falnici

                                                   stăpâniţi de vechii daci,

                                         preţuit deopotrivă

                                         de bogaţi şi de săraci.

                                    Şi  fecioru-acela chipeş

                                    dădea iama peste fire,

                          răspândind peste meleaguri

                          cântec tainic de iubire.

                                                 Printre păsări, printre oameni,

                                                 el iubirea o împarte

                                                           la sfârşitul lunii faur

                                                           până la-nceput de marte

                                                                Când cu fir împletite

                                                                din alb şi din roşu-dor

                                                                          cei iubiţi se legau veşnic

                                                                          prin sărut de Mărţişor.

                                                      Dar feciorul (iar spun bunii)

                                                      Nebunatic, cum apare,

                                                                zice-se c-a vrut să-ncurce

                                                                calea Sfintei Maici Fecioare,

                                                                     Care, plină de mânie

                                                                     pe feciorul cel pârdalnic,

                                                                               i-a dat chip de buruiană

                                                                               de iubit, numit năvalnic…

                                          Dar trecură vremi de-atuncea

                                          şi povestea nu-i uitată,

                                Dragostea-i şi-acum puterea

                                ce ne-aduce la olaltă,

                                                   Iar pe fecioraşu-acela

                                                   ce dădea iama prin fete

                                                             îl sărbătorim cu toţii

                                                             când e zi de Dragobete.

                                                                        Eu povestea lui am scris-o

                                                                        sus, în munţii mei cărunţi.

                                                                                 unde dorul şi iubirea

                                                                                 e şi-n inimi , e şi-n frunţi

                                                             Şi vă-mpart la fiecare

                                                             câte un surâs şăgalnic

                                                   şi vă dau s-aveţi sub perne

                                                   dragobetele…năvalnic.

                                                                 (Poezia e apărută în volumul : „Din străbuni” - 2017)

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Ștefania Burnea

Ștefania Burnea- com. Cerăt, Jud. Dolj

                                        SĂ NE IUBIM PE ROMÂNEŞTE!

                                   Aruncă-ţi privirea,omule,spre primăvară
                                   acum când florile şi iarba-ncep să răsară,
                                   când fierbe bucuria-n ograda dorului,
                                   când păsările spintecă pe panza cerului.

                                   Adună în plai de doină azi feciori şi fete
                                   să se sărute-n crâng blând,sfios de ...Dragobete
                                   şi-n locul unde lacrima cândva a picurat
                                   să crească macii iubirii,norocul mult visat.

                                   Primeşte în taina zorilor şi Zburătorul,
                                   fecioarele la uş-au tras încet zăvorul,
                                   gândesc sfioase,dar dornice zburătoritul
                                   să se sărute,să îşi afle aşa iubitul.

                                   Tu poţi s-aduci în casă atâta veselie
                                   şi s-o sădesti în busuioc sfânt pentru magie, 
                                   tu poţi iubirea s-o înfiripi cum îţi grăieşte
                                   şi apoi să strigi la toţi:Să ne iubim pe româneşte!

                  DE DRAGOBETE

               Jos in vale,spre pădure,
               Fetele-s galagioase,
                         Dor nu vor sa-l mai indure,
                         De-și doresc iubiri frumoase.

                                   Ochi albaștri, frunte albă,
                                   E Ruxandra, vrea să știe
                                             Ce-a visat în iarna dalbă
                                             E sortitu-i pe vecie?...

                                                       „M-a scos dorul la pădure

                                                       Flori să adun și să privesc
                                                                 Vine dragul pup să-mi fure
                                                                 Când spre casă-n pas grăbesc?

                                                 Ghiocei și tămâioară
                                                 În buchete le voi pune,
                                                 El să fugă până-n seară,
                                                 Dragostea să ne cunune.

                                                                  Dragu-mi e să-mi știu sorocul ,
                                                                  Mi-am luat flori de busuioc,
                                                        Noaptea s-aduca norocul,
                                                        Dragobete-l vede-n ghioc.”...

                                              Strânge-n brațe al său buchet
                                              Și-o ocheadă-n urmă-ntoarce
                                    Și, pe poteca din boschet,
                                    Dragul ei vine... și-i place.

                                                                      Calcă atunci mai mărunțel,
                                                                      S-o ajungă, s-o sărute,
                                                            Că, de-ar face-o chiar nițel, 
                                                            Dragostea coboară iute.

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Marcel Șerb

Marcel Șerb - Brad, jud. Hunedoara

                                                                                      DATINA IUBIRII

                                                                                    O datina strabuna
                                                                                    Iubirea incununa,
                                                                          Si viata invie iara,
                                                                          In prag de primavara.

                                                                          Fecior de mama buna
                                                                          Din Dochie strabuna,
                                                                Frumosul Dragobete,
                                                                Renaste din poveste.

                                                                El Fat Frumos din munte
                                                                Din crestele carunte,
                                                      Topind zapezi trecute,
                                                      Trezeste patimi multe.

                      Coboara de la munte
                      Cu dorurile multe,
                                Fiind asteptat de zane,
                                In noptile senine.

                                Sub clar de luna plina
                                Cu doruri se ingana,
                                          Si in datina strabuna,
                                          In viata se cununa.

                                          Si aduc in lume iara,
                                          Frumoasa primavara,
                                                    O datina straveche,
                                                    Din DACIA cea veche.

                                                     Iubire de pamint
                                                     Iubire de ce-i sfant,
                                                               O taina a nemuriri,
                                                               Iubirea revenirii.

              Din iubirea lui Dragobete renastem la inceputul primaverii si dam sens…
              TINERETII FARA BATRINETE SI VIETII FARA DE MOARTE

                        DRAGOBETE

                  Astăzi cânta un sticlete,
                  Că e zi de Dragobete,
                            Dezlegare de izvor,
                            Si tucatul fetelor.

                                      Astăzi s-a deschiz zăgazul,
                                      A trecut iarna pârleazul,
                                                Si-a început să se dezghete,
                                                Că ne încălde Dragobete.

                                                          Primăvara e în drept,
                                                          Strângeti fetele la piept,
                                                                    Oferitile o floare,
                                                                     Că e zi de sărbătoare.

                                                                                                  Dragobete le încunună,
                                                                                                  A venit si vremea bună,
                                                                                        Începutul vietii în toate,
                                                                                        În natură, si la sate.

                                                                              Din bătrâni am mostenit,
                                                                              Cheful nostru de iubit,
                                                                    Bucuria reînvierii,
                                                                    La începutul primăverii.

                                                          Reînvierea în natură,
                                                          Pupa mândra tu pe gură,
                                                Cum se ciugule si ei,
                                      Porumbei pe bordei.

                                               Astăzi cânta un sticlete,
                                               Că e zi de Dragobete,
                                                         Reînvierea din străbuni,
                                                         PRIMĂVARA, oameni buni.

                                                                   „Iată-l colo pe Ion,
                                                                   Saltă viata-n el ca-n pom
                                                                             Iat-o colo pe Mărie,
                                                                             Bucuroasă că-i zglobie.”

                                                                                       Se striga la joc odată,
                                                                                        Primăvara în ogradă,
                                                                                                 Sâmbăta de Dragobete,
                                                                                                 Când tucau Moti la fete.

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Vasile Coman

Vasile Coman - Ploiești, jud. Prahova

                                               DESCÂNTEC DE DRAGOBETE

                                                                                       Of! Frumosul Dragobete
                                                                                  ce unești băieți cu fete,
                                                                             busuioc sub pernă pun
                                                                        să-mi aduci omul cel bun,
                                                                   vino și nu mai pleca
                                                              să nu-mi crape inima.
                                                         Eu, cu apă neîncepută
                                                    descânt calea neștiută,
                                               zic de dragoste cu miere
                                          să am în suflet mângâiere,
                  adu-mi, azi, neîncetat
                       falnic și frumos bărbat,
                            ca o floare fermecată
                                 ca lumina adevărată,
                                      aripi să am de la înger
                                           să nu plâng...nici să nu sânger,
                                                buzele ca pâinea caldă
                                                     sărut trupul ce se scaldă,
                                                         în izvorul nesecat
                                                              să-mi fie al meu bărbat,
                                                                   ochii blânzi de mielușel
                                                                        să fie un frumușel,
                                                                             de se va plimba prin sat
                                                             să oprească pe-nserat
                                                        la căsuța cu pridvor
                                                   să-mi aline al meu dor
                                              să îl iau pe după gât
                                         dorul ce mi l-am dorit,
                                    gura de-i voi săruta
                               el in veci nu va uita.

                                                        Așa să-mi ajute mie 
                                                             descantecul pe vecie,
                                                                  să am leac, ce-am descântat
                                                                       celui mai frumos bărbat.

                                                                            Descantecul de la mine...
                                                                                 leacul de la Dumnezeu....
                                                                                      Dar să fie cum vreau eu!

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Liliana Albu

Liliana Albu - București

                         DRAGOBETE  

               A fost demult, demult, cândva,
                    Când timpul pagina-și scria
                         Pe lacuri strălucind ca ochii,
                              Un fecior al Babei Dochii.
                                   Ca un cerb ce printre ciute
                                        Vrea pe rând să le sărute,
                                             Dă navală, le-nconjoară,
                                                  Cu privirea le-nfioară...

                                                       Iară ele? Doamne sfinte
                                                            Ce-l mai cheamă să le-alinte,
                                                                 Gurile să le strivească,
                                  Trupurile să iubească,
                                       Ard ca torțele în noapte
                                            Și se frâng ca spice coapte,
                                                 La-nceput cu greu se lasă,
                                                      Apoi cad toate sub coasă...

                                                           Dragobete, Dragobete
                         Ce storci lacrimi și regrete,
                              Le-nflorești ca primăvara
                                   Și-apoi când se lasă seara
                                        Pleci ca zburător în vise
                                             Lăsând focurile-aprinse
                                                  Și tăciuni în amintirea
                                                       Din care își sorb iubirea...

grafică, Mihai Cătrună

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Rodica Constantinescu

Rodica Constantinescu - București

                                         ZBURĂTORITUL DUPĂ FETE

                                  În zorii zilei pe cine credeți c-am văzut ?
                                  Pe Baba Dochia cu suta-i de cojoace,
                                  Mergea zorită tare pe drumul cel abrupt
                                  Gesticulând haotic, nervoasă, n-avea pace.
                                  - Hei babo, de ce alergi prin lume aiurită ?
                                  Așteptă-mă un pic şi-ascultă al-meu cuvânt !
                                  Nu mai umbla zăludă, ci fii mai socotită,
                                  Oprește-ți pasul rece și aripa de vânt !
                                  Atuncea stă pe loc un pic întrebătoare,
                                  Apoi vorbeşte-ncet privind cam speriată,
                                  - Pe Dragobete-l caut prin munţi şi pe cărare, 
                                  E fiul meu zănatic ce poartă o săgeată. 
                                  - Da, l-am văzut băbuţo, era tare grăbit,
                                  Însă mi-a mângâiat uşor a mea suflare,
                                  Tu ai uitat pe semne că timpu-i de iubit ,
                                  Iar fiul tău aduce la doruri dezlegare.
                                  Pe vârful dealului acolo sus, spre cer,
                                  Se-nalță focul sacru, e rugul de iubire,
                                  Se aud descântece care în veci nu pier, 
                                  Cuvinte magice ce duc spre nemurire.
                                  Privește către râu, se-adună dalbe fete, 
                                  În mâna lor degrabă zăpadă au topit,
                                  Cu ea își spală trupul în zi de Dragobete
                                  Căci este de la zâne un leac pentru iubit.
                                  Flăcăii aleargă-n cete la zburătorit
                                  Prinzându-şi fiecare codana mult dorită,
                                  O îmbrățișează strâns cu dor neostoit,
                                  Visând că este aleasa, de Dumnezeu sortită.
                                  Feciorul tău zburând, în univers presară
                                  Petale de iubire şi-n suflet nou avânt,
                                  Ne dăruiește tainic parfum de primăvară,
                                  O clipa de speranţă în trupuri și cuvânt.

Dragobete, Sărbătoarea Iubirii la români - Maria Ruscanu-Bălăcianu

Maria Ruscanu-Bălăcianu

      

                  DE DRAGOBETE

          Am să vin în prag de Dragobete

                    Să-ți așez iubirea căpătâi

                              Să m-alint șoptindu-ți la ureche

                                        Ești al meu și-așa o să-mi rămâi.

                                                  La sfârșit de iarnă prin ninsoare

                                        Ghioceii renăscând zâmbesc

                              Păsări astăzi gânguresc sub soare

                    Chiar și ele știu că te iubesc.

                                        Românește simt și-am învățat

                                                  Să serbez iubirea românește

                                                            Dragobete e în fiecare zi

                                                            Pentru tot românul ce iubește.

             ZEUL DRAGOBETE

 

          Să-ți cânt de dragoste, iubite

               Acum când primăvara vine

                    Și când, pe sub zăpezi topite,

                         Te cheamă dragostea la mine?

                               Întreaga iarnă am cusut

                                    Cu fir de borangic pe ie

                                         Și-am îmbrăcat-o să-ți aduc

                                              Primăvăratec semn din vie.

                                                   Am întâlnit pe cale păsări

                                                        Pecetluind logodna-n cânt

                                                             Și prin pădurea de mesteceni

                                                                  Flăcăi și fete alergând.

                                                         Am pus în traista strămoșească

                                                    Doar vers de drag și vers de dor

                                               Ștergare albe la fereastră

                                          Căci vine zeul dacilor.

                                                                      Aștept timidă în cerdac

                                                                 Cu ghioceii prinși în plete

                                                            Misterios, cu chip de dac,

                                                       Sosește zeul Dragobete.

                                                  El, nașul nunților din cer

                                             Venit din vremuri legendare

                                        A alungat și frig și ger

                                   Iubire a adus și soare.

                                                       AȘTEPTÂND PE DRAGOBETE

                                                                Am zărit-o alergând

                                                           Printre pomii din grădină

                                                      Păsări ciripeau spunând

                                                 - Primăvara va să vină.

                                            Gângureau în buza iernii

                                       Dulce cântec de iubire

                                  Și se logodeau perechi

                             Prin livezi de soare pline.

                        Ea privea la dansul lor

                   Și-alerga zâmbind copilă

              Nu știa ce-nseamnă dor

         Dar purta în ochi lumină.

                                 Căuta ceva ce încă

                                      Nu-i fusese dat să știe

                                           De emoție adâncă

                                                Pieptu-i tremura sub ie.

                                                     Auzise povestind

                                                          Că al Dochiei fecior

                                                               Vine azi sub cer unind

                                                                     Pe cei îmbătați de dor.

                                                   Și-a plecat așa desculță

                                              Să vadă cu ochii ei

                                         În cămașă și catrință

                                    Chiar pe fiul Dochiei

                               Iată vine maiestuos

                          Numele-i e Dragobete

                     Voinic chipeș, glorios,

                Să sărute mândre fete.

                                      A prins-o de subsuori

                                           Ochii lui erau ca cerul

                                                Când a sărutat-o-n zori

                                                     Ea a înțeles misterul.

                                                          Povestește de atunci

                                                               în zi de Dragobete

                                                                    Fete și feciori prin lunci

                                                                         Dragostei îi pun pecete.