România

România

duminică, 8 ianuarie 2017

Poeți contemporani în Regal eminescian: Angela Mihai

                     



Angela Mihai - Italia
GUST DE EMINESCU

Pe lângă plopii fără soț,
Azi umbletu-ți suspină,
Iar nuferii, în lacrimi toți,
Cu versul tău s-alină.
Pe cerul veacurilor ești
Luceafăr făr' de moarte,
Ca nimeni altul strălucești,
Veghind visele-n noapte.
Parfumul tău de poezie
Ne-nmiresmează viața,
Iar versu-ți frunzele adie,
Pe valsuri dimineața.
Și lacrime de nuferi curg
Pe lacul ce te cheamă
Să îți pierzi pașii în amurg,        
Lacul de la Ipotești
Prin codri de aramă.
Născut ai fost din vers și dor,
Ești veșnic pentru toți,
Luceafăr cald, nemuritor,
Pe-al veacurilor bolți.
Și peste calda-ți poezie
De s-or așterne veacuri,
Rămas-au nuferii să-ți spuie
Poemele pe lacuri.







Grafica, Mihai Cătrună
                     VEȘNIC...RĂMÂI

                  O, rămâi, rămâi la mine,
                  Te iubesc atât de mult!
                  Dorurile tale grele
                  Înc-aştept să le-ascult.
                  Peste-naltul întuneric
                  Plânge dorul arzător,
                  Pe sub umbletu-ți ce cată
                  Încă dulcele amor.
                  Pe-ale cerurilor ape
                  Stelele-agățate par,
                  Cerbi în cârd în ropot varsă
                  Lacul din al său cristal.
                  În a apei strălucire
                  Ți-e rămas chipul de prinț
                  Și cu-al tău desculț picior,
                  Născând unde, le alinți.

Luna plină îți sorbeşte
Chipul oglindit pe lac,
Adăpându-şi veșnicia
Și-a sa sete cu-al tău veac.
Prin al său lin zis, pădurea,
Îți mai leagănă ş-acum
Pașii ce prin iarba udă,
Pribegind, făcut-au drum.
Astăzi chiar de te-ai întoarce,
A-nțelege nu mai poți,
Unde-ți e copilăria
Și pădurile cu bolți.         


                                                              NEMURITORUL

                                               Coboară, Luceafăr, pe lacul din noapte,
                                               Acolo unde nuferii plâng,
                                               Să pot să te scriu în poeme cu șoapte
                                               Și versu-ți, cu dor, în suflet să-l strâng.
                                               Strălucind să pășești pe lacul albatru,
                                               Doruri să țeşi prin fire de stea,
                                               Ești nemuritorul, cu suflet de astru,
                                               Din dor, tu, ne-alini durerea cea grea.
                                               Așează cuvinte pe nuferi-n lacrimi,
                                               Că-s în suspin de când ai plecat,
                                               În dulce vers le scaldă sufletu-n patimi
                                               Și în poemele de altă dat'.
                                               Alunecă, pe simfonii de cuvinte
                                              Plânse de mii și mii de viori,
                                              Să-ți vezi poemele ce fost-au menite
                                              Să rămână prețioase comori.


Grafică, Mihai Cătrună
CĂUTARE

Gândul  meu albastru curge                    
Grafică, Mihai Cătrună
Pe cărările din toamnă,
Frunze verzi și roșii frunze
Îl astupă și-l destramă.
Gem pădurile și codrul,
Umblă gându-mi ruginiu,
Frânge crengile uscate
Și le poartă în pustiu.
M-ai golit, m-ai rupt de tine,
Ai fugit din gândul meu,
Plânge cerul peste urma
Ce-a lăsat-o dorul tău.
Jale mare simt în toamnă,
Fluturi mii cu aripi frânte
Cad din zbor și colorează
Ruginiul peste frunze.
                                                      Trist valsează peste ploaie
                                                      Gândul meu în căutare,
                                                      Doru-mi vrând să-ți afle dorul,
                                                      Se usucă peste zare.
                                                      Nu am să-ți mai caut dorul,
                                                      Sufletu-ți n-oi răscoli,
                                                      Îl voi îngropa sub veacuri
                                                      Şi sub lacrimi ruginii.
                                                      De-oi rămâne fără suflet,
                                                      Fără dor de-o să rămân,
                                                      N-am să strig s-audă cerul,
                                                      În tăcere-am să suspin.
                                                      Dacă dorul arzător
                                                      S-o aprinde iar în mine,
                                                      Voi porni ca să te caut
                                                      Doar ca să mă pierd de tine. 
                                                      Umbra-ți moartă voi rămâne
                                                      Pribegind peste cărări
                                                      Dorul o să ne preschimbe
                                                      În imense depărtări.





                                                                                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu