 |
| Maria Ciobotariu - Brașov |
Mi-e dor de tine
Frumoasă zi, când soarele răsare
La geamul dincolo de nori,
Unde privirea dorului aşteaptă
Să te cuprindă-n braţele de flori.
Ce dor adânc
mi-era de tine
Dulce fericire-a
tinereţii,
Zâmbea izvorul lângă
mine,
Scăldat în raza
dimineţii.
În fericire voi
pătrunde
Cu versuri mult
preacurate,
Ca floarea neatinsei
primăveri
Căci ochii mei Luceafărul
așteaptă.
Te regăsesc mereu
Alerg pe câmpul nins de flori
Şi primăvara înfloreşţe,
În inima mea.
Ascult nestinsele ecouri
Pe care vântul le-aduce.
În gândul meu te regăsesc mereu
Mi-ai dăruit o floare
Ce seamănă cu o stea.
Din ceruri, din zenit
Tu ai cules-o
Şi are asemănare
Cu măreţia ta.
Destinul tău… neîntoarsă cale,
Nu mă-ntreba,
Cum norii vei goni
Cu dezmerdări din visurile tale.
Şi-n taina nopţii înstelate
Voi privi stele-mbrătişate.
Dimineața albastră
 |
| Autor, Doina Leahu |
Îmi cântă azi privighetoarea
În zori de zi - glas fermecat,
Când cerul -poartă a minunii
Tăcerea-n lacrimi a-nmuiat.
În prea albastra dimineaţă
Poteci mi se aştern în cale
Şi simt o vrajă nedescrisă
A primăverii triumfale.
Tu eşti aproape, lângă mine,
Un chip ştiut de mult, un glas
Precum o şoaptă de iubire
Ce-adânc în suflet mi-a rămas.
Poem
pentru Eminescu
Din focul tău nucleu al nemuririi
Simt ardoarea versurilor tale
Cand ochii limpezi se deschid
La primăvara din
fereastră.
Au dat lăstarii din copaci,
Mugurii de după ploi
Retina-mi umple de culori
Trecând din noapte-n revărsat de zori.
Zvâcneste seva prin copaci
Parcul cu tei din nou te cheamă
Iar soarele cu raze aurii
Soarbe din roua dimineţii.
Mugurii fericirii
Sub teiul
iubirii
umbra pluteşte
sonor
în vibraţia
luminii
ca-ntr-un
descântec,
neliniştea aleargă
fără-ncetare
în speranţa
timpului.
florile îşi
cern parfumul
îmbătător
fluturii zboară
cuprişi
de visări
crengile
îmbrăţişate
topesc razele
soarelui
respir cu sete
verdele crud al
frumzelor
în inimimă
înfloresc mugurii
fericirii.
 | |
|
Te caut, te chem
Te caut… şi nu-ţi găsesc nici umbra
Şi ochii plâng şi plânge-necet vioara
Eşti zbor de flacară-n prag de seară
Şi vântul ce-mi
bate aspru-n primăvară.
Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Şi chipul tău în suflet mi-a rămas.
Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de –ntuneric,
În nesfârşita zare…
Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino sa alergăm, aşa cum am visat
Şi să ne bucurăm în zi de sărbătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu