 |
| Mirela Marcoci - Madrid, Spania |
Cuvinte goale
M-am rătăcit
printre cuvinte goale,
din coadă
răsunau, precum spuneai,
mă rog de
tine să-mi răsari în stele,
nu pricepeam
de ce mă dojeneai.
Cu umilință
azi, eu cer iertare,
și slova-mi
jur, de pot să o îndrept,
pe cer
a împietrit orice-ntrebare,
acum văd ce-i strâmb, și cum e drept.
Coboară să-ți
sărut fruntea stelară,
sau pe-a mea
frunte tu să mă săruți,
că nu știu
geniule de-ți sunt ocară,
și de se cade
chiar să mă asculți.
Și iacă
iarăși vorba cum îmi pare
că-i un
deșert plantat cu uscăciuni,
din cerul tău
se scurg lacrimi amare,
mai bine tac
decât să isc furtuni... |
| Grafică, Mihai Cătrună |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu